Managementul calității produselor agroalimentare

Cuvânt-înainte

Permanenta evoluţie a condiţiei existenţiale nu poate să nu se asocieze cu noţiunea de calitate. Dacă până nu demult, atunci când se făcea referire la acest termen ne duceam cu gândul la clasicul departament uzinal „CTC – Control Tehnic de Calitate”, acum domeniul de acoperire este mult mai vast, el extinzându-se practic la întreaga filiera a produsului. Acest lucru înseamnă ca pe lângă fluxul specific de realizare, respectiv procesele aferente obţinerii fizice a produsului prin activităţile din amonte şi din aval, intervin şi elemente mai nuanţate ale calităţii care se referă la managementul calităţii relaţiilor interprofesionale, la managementul integral al calităţii, la o politică specifică în domeniul calităţii.

În condiţiile evoluţiei societăţii în care trăim, bazată pe economia de piaţă, a unei acerbe concurenţe care este mult mai manifestă în domeniul agroalimentar, când apar tot mai variate produse ofertate, cu siguranţă calitatea este aceea care poate face diferenţa. Dar calitatea produselor nu-şi poate găsi eficienţa, exprimată printr-un număr cât mai mare de unităţi vândute, decât dacă se asociază cu un preţ cât mai competitiv.

Ajungând, aşadar, la raportul preţ/calitate, înţelegem de ce este nevoie de o cât mai aprofundată abordare a studiului calităţii, studiu cu interferenţe interdisciplinare, menit a crea abilităţile manageriale care să conducă la o funcţie de optim în decizia de realizare şi de valorificare a produselor agroalimentare. Acest deziderat şi-a cunoscut propria evoluţie de-a lungul timpului, impunându-se mai accelerat din a doua jumătate a secolului trecut şi devenind o condiţie vitală într-o economie de piaţă modernă ca cea în care ne dorim să trăim şi spre care ne-am exprimat dorinţa să tindem.

Ca o consecinţă a integrării economiei noastre în cea a Uniunii Europene, în care calitatea în domeniul agroalimentar îşi are un loc bine definit, se impune acordarea studiului managementului calităţii produselor agroalimentare din ţara noastră la rigorile şi legislaţia europeană, astfel încât să putem „respira” cu produsele autohtone într-o piaţă cu tendinţe de globalizare. Acest studiu a suscitat interesul multor distinşi oameni de

Managementul calităţii produselor agroalimentare

ştiinţă din domeniul economic şi nu numai din România, care au elaborat prestigioase lucrări în domeniu, lucrări care de altfel stau la baza culegerii acestor note de curs destinate studenţilor Facultăţii de Economie Agroalimentara şi de Mediu: Anastase Anca, Anastase I. – „Standardizarea si certificarea mărfurilor”, Iosif, N., Monole V, Stoian Mirela, Ion Raluca Andreea, Boboc D. - „Analiza calităţii produselor”, Oprean C., Kifor C. V., Suciu, O. – „Managementul integrat al calităţii”.

Prin asimilarea cunoştinţelor adunate în aceasta lucrare, îmi exprim convingerea că noua abordare a noţiunii de calitate în contextul managementului total al calităţii va contribui semnificativ la conturarea profesională a viitorilor economişti, prin evaluarea filierelor agroalimentare dintr-o altă perspectivă, care să contribuie la luarea celor mai juste decizii în domeniu.

Capitolul 1

SISTEMUL CALITĂŢII

1.1. Istoricul noţiunii de calitate; definirea calităţii

- Se consideră că cea mai veche referire la noţiunea de calitate este întâlnită în Geneză: „lumea a fost creată în şase zile şi după fiecare zi Dumnezeu a zis: a fost bine făcut”.

- Codul lui Hammourabi (2150 î. H.) prevedea că: „dacă un zidar construieşte o casă şi ea se dărâmă omorând ocupanţii, zidarul va fi şi el omorât”.

- Fenicienii tăiau mâna celor care realizau produse care nu erau conforme cu modelul.

- Într-un mormânt egiptean (1450 î. H.) este prezentată o persoană care verifică perpendicularitatea unui bloc de piatră cu firul de plumb, în prezenţa tăietorului de piatră. Această reprezentare a fost preluată ca emblemă a Institutului Juran.

- Într-un raport al lui Colbert din 1664 se menţiona: „dacă fabricile noastre, printr-un lucru îngrijit, vor asigura calitatea produselor noastre, aceasta va duce la creşterea interesului străinilor pentru a se aproviziona de la noi şi banii lor se vor scurge către regat”.

- La începutul secolului al XVIII-lea, în Rusia existau reglementări referitoare la încercarea armamentului.

- În primele decenii ale secolului al XX-lea, în Statele Unite ale Americii, s-a produs separarea funcţiei fabricaţie de funcţia calitate; de asemenea a fost introdusă utilizarea instrumentelor statistice în procesul de verificare a calităţii.

Se consideră că preocupările vizând calitatea produselor au cunoscut o dezvoltare accentuată în secolul al XX-lea. Astfel, abordarea şi analiza calităţii au evoluat de la controlul calităţii (anii ‘60), la asigurarea calităţii (anii ‘70), ajungând la noţiunea de calitate totală în deceniile opt şi nouă.

Managementul calităţii produselor agroalimentare

Etimologic, cuvântul calitate provine din latinescul „qualitas”, care înseamnă fel de a fi. La originea noţiunii există mai multe puncte de vedere exprimate de organisme naţionale şi internaţionale.

O definire cât mai exactă a calităţii a dat naştere şi unor întrebări de genul: este calitatea un mit sau o realitate ?

Calitatea reprezintă ansamblul de proprietăţi şi caracteristici ale unui produs sau serviciu, care îi conferă acestuia aptitudinea de a satisface cerinţele exprimate sau implicite ale clientului. Ea nu poate fi analizată în afara cantităţii. Corelaţia dintre calitate şi cantitate se poate exprima prin noţiunea de măsură, aceasta fiind limita cantitativă dincolo de care se schimbă calitatea.

Definirea calităţii are o importanţă deosebită. Calitatea influenţează productivitatea muncii, nivelul preţurilor şi, în general, performanţele economice ale firmelor.

Calitatea se găseşte într-un anumit raport faţă de valoarea de întrebuinţare, individualizează produsele între ele în funcţie de numărul caracteristicilor utile pe care le au şi după măsura în care corespund domeniului de utilizare căruia i-au fost destinate.

Standardul ISO 8402 defineşte calitatea ca reprezentând „ansamblul caracteristicilor unei entităţi, care îi conferă aptitudinea de a satisface nevoile exprimate sau implicite”. Din această definiţie pot fi desprinse o serie de elemente extrem de importante referitoare la modalitatea concretă de analiză a calităţii, şi anume:

- calitatea nu este exprimată prin intermediul unei singure caracteristici, ci printr-un ansamblu de caracteristici;

- calitatea nu este un concept singular; ea se defineşte numai în relaţie cu nevoile clienţilor;

- calitatea este o variabilă de tip continuu;

- calitatea satisface nu doar nevoile exprimate, ci şi pe cele implicite ale utilizatorilor.