Managementul Carierei

1. DEFINITIA CARIEREI

Pentru a defini cariera trebuie sa avem în vedere:

- contributia individului la dezvoltarea propriei cariere;

- contributia organizatiilor în care evolueaza;

- contextele pe care le intersecteaza;

- calitatea legislatiei specifice si maniera de aplicare a acesteia.

Cariera este o succesiune de activitati si pozitii profesionale pe care o persoana le atinge, ca si atitudinile, cunostintele si componentele asociate, care se dezvolta de-a lungul timpului. Sunt trei elemente importante pentru a întelege ce este aceea o cariera:

A. Cariera este un proces dinamic în timp, care are doua dimensiuni:

- Cariera externa – succesiunea obiectiva de pozitii pe care individul le parcurge în timp

- Cariera interna – interpretarea pe care o da individul experientelor obiective prin prisma subiectivitatii sale

B. Cariera presupune interactiunea între factorii organizationali si cei individuali. Perceptia postului ca si pozitia adoptata de catre individ, depind de compatibilitatea între ceea ce concepe individul potrivit pentru sine (aptitudini, nevoi, preferinte), si ceea ce reprezinta postul de fapt (constrângeri, oportunitati, obligatii).

C. Cariera ofera o identitate ocupationala; profesia, pozitia ocupata, organizatia în care lucreaza fac parte din identitatea individului. Oamenii sunt diferiti între ei dar, în acelasi timp, putem determina si lucruri pe care le au în comun. Utilizând sisteme de clasificare se pot identifica asemanari si diferentieri în orientarea carierei. Orientarea carierei este deci, acel tipar relativ stabil al talentelor, valorilor, atitudinilor si activitatilor ocupationale.

Orientarea carierei a unui individ este importanta atunci când o raportam la profesia pe care acesta o are. Din compatibilitatea celor doua rezulta consecinte importante pentru individ, pentru comportamentul si atitudinile sale la serviciu, cât si pentru starea sa de echilibru si satisfactie.

Este esential ca individul sa îsi aleaga cu atentie profesia; trebuie sa se gândeasca pe termen lung ce ar însemna mai concret, care sunt activitatile specifice, tipurile de organizatii, oportunitatile, posibilitatile de a-si valorifica potentialul natural; este posibil sa existe o diferenta între perceptia despre ce înseamna profesia respectiva din afara, si ceea ce presupune de fapt.

Formalizat, acest lucru este cuprins într-un model care cuprinde:

- Orientarea în cariera;

- Mediul profesional.

2. COMPORTAMENTE SIi ATITUDINI

Referitor la tipurile de cariera exista doua teorii importante.

Prima este teoria lui Holland care identifica sase tipare distincte de orientare în cariera: conventional, artistic, realist, social, întreprinzator si investigativ.

Urmeaza sa analizam detaliat pe fiecare dintre acestea :

A. Persoana care apartine tipului conventional prefera în general activitati ordonate, în care exista reguli. Este vorba de obicei de activitati ce presupun organizarea informatiei scrise sau numerice, analize ce utilizeaza algoritmi si în general proceduri standard stabilite dinainte cu precizie. Acest tip presupune persoane conformiste, ordonate, eficiente si practice; acestea fiind partile pozitive. Cealalta fata a acestui tip de persoana, si care completeaza prima parte, presupune: lipsa de imaginatie, inhibitia, inflexibilitatea. Ca si domeniu, este vorba probabil despre contabilitate si finante.

B. Persoana ce apartine tipului artistic este total opusa ca si personalitate tipului conventional. Astfel, acesti oameni prefera activitatile ambigue si nesistematice ce implica forme expresive de scriere si exprimare verbala sau vizuala. De cele mai multe ori sunt oameni imaginativi, intuitivi, independenti ; în acelasi timp sunt dezordonati, emotivi, nepractici. Cele mai probabile sunt grafica si reclama.

C. Tipul de persoana realist presupune implicarea în activitati de manipularea fizica a obiectelor. Calitatile pozitive caracteristice sunt: spontaneitate, stabilitate, simt practic. Partile mai putin bune sunt: timiditate, conformism, lipsa de intuitie. Domeniile compatibile cu acest tip de persoana sunt cele în care se cer putine prestatii sociale, negocieri, persuasiuni.

D. Tipul opus celui realist, este tipul social. Persoanele apartinând acestui gen se implica în activitati ce presupun informare, ajutorare, dezvoltarea altora. Sunt persoane sociabile, prietenoase, amabile, diplomatice de aceea este putin probabil sa se simta bine în medii profesionale ordonate, sistematizate, cu reguli rigide si activitati structurate, previzibile. Domeniile cele mai potrivite pentru astfel de persoane sunt: marketingul, vânzarile, instruirea.