Managementul Conflictelor - Negocierea

Imagine preview
(7/10 din 6 voturi)

Acest curs prezinta Managementul Conflictelor - Negocierea.
Mai jos poate fi vizualizat cuprinsul si un extras din document (aprox. 2 pagini).

Arhiva contine 1 fisier doc de 71 de pagini .

Profesor: Elena Marilena Porumb

Iti recomandam sa te uiti bine pe extras, cuprins si pe imaginile oferite iar daca este ceea ce-ti trebuie pentru documentarea ta, il poti descarca.

Fratele cel mare te iubeste, acest download este gratuit. Yupyy!

Domeniu: Management

Cuprins

CAPITOLUL VII: Negocierea ca proces general 1
7.1. Ce este negocierea? 1
7.2. Pârghiile procesului de negociere 2
7.2.1. Informaţia 2
7.2.2. Puterea 3
7.2.3.Timpul 4
7.3. Consideraţii privind procesul de negociere 5
7.3.1. Elementele negocierii 5
7.3.2. Tipuri de negociere 7
7.4. Aspecte specifice negocierilor 8
7.4.1. Fazele negocierii 8
CAPITOLUL VIII: Negocierile internaţionale 10
8.1. Începuturile negocierilor internaţionale 10
8.2. Specificitatea negocierilor internaţionale 12
8.2.1 Diferenţe între negocierile internaţionale şi negocierile naţionale 12
8.2.2. Caracteristicile negocierilor internaţionale 13
8.2.3.Implicaţii ale negocierilor internaţionale 16
8.3. Negocierile internaţionale şi cultura 17
8.3.1. Influenţa factorilor culturali în negocierile internaţionale 17
8.3.2 . Implicaţii ale diferenţelor culturale 19
8.4. Studiu de caz – Borg –Warner Chemicals 21
8.4.1. Prezentarea cazului 21
8.4.2. Argumente pro fuziune / preluare 22
8.4.3. Argumente contra fuzionării / preluării 23
8.4.4. Fapte 23
8.4.5. Opinii 24
8.4.6. Alternative 25
8.4.7. Analiza SWOT 26
8.4.8. Diagnosticare finală 27
8.4.9 .Concluzii 27
8.4.10. Recomandări 28
8.5. Harta negocierii (The Deal Map) 28
8.6. Puncte - cheie pentru negocierile internationale 31
CAPITOLUL IX : Negocierile de mediu 32
9.1. Principalele convenţii de mediu 32
9.2. Cadrul general al coaliţiei pentru un mediu stabil 32
9.2.1. Jucători, plătitori, strategii 32
9.2.2 Profitabilitatea si stabilitatea coalitiilor 34
9.2.3. Extinderea coalitiilor prin transferuri si angajamente 36
9.3. Cooperarea tehnologică şi acordurile de mediu 43
9.4. Concluzii. 48
CAPITOLUL X: Negocierile de aderare la uniunea europeană 50
10.1.Situaţia negocierilor de aderare a româniei la uniunea europeană 50
10.1.1. Semnificaţia datei aderării 50
10.1.2. Ce se înţelege prin acquis comunitar? 51
10.1.3. Repere metodologice comunitare 51
10.1.4. Repere metodologice naţionale 52
10.1.5. Structura acquis-ului comunitar 53
10.1.6. Procedura negocierilor de aderare cu uniunea europeană 54
10.1.7. Elaborarea documentelor de poziţie pentru procesul de negociere a aderării României la Uniunea Europeană 57
10.1.8. Atribuţiile negociatorului român al aderării la uniunea europeană 61
10.1.9. Momente-cheie în procesul de negociere 63
10.2. Evoluţia ţărilor candidate în procesul negocierilor de aderare la Uniunea Europeană. Situaţia Ungariei, Poloniei şi Bulgariei 68
10.2.1. ungaria 68
10.2.2. Polonia 69
10.2.3. Bulgaria 69

Extras din document

CAPITOLUL VII: Negocierea ca proces general

7.1. Ce este negocierea?

Situaţiile de negociere sunt de o varietate extraordinară; se întâlnesc diverse roluri, statusuri, culturi, stări sufleteşti, cunoştinţe, tendinţe, motivaţii, speranţe şi temeri. Negociem zilnic şi peste tot, în diferite posturi sau poziţii. De aceea este destul de dificil de a scrie despre negocieri şi de a defini termenul.

După Dicţionarul de sociologie, negocierea “este un proces interacţional care implică două sau mai multe entităţi sociale (persoane, grupuri, instituţii, organizaţii, comunităţi) , cu interese neomogene ca intensitate şi orientare, în schimburi reciproce de informaţii, schimburi reglementate de reguli implicite şi/sau explicite, având menirea de a conduce la stabilirea unui acord, la transferul unor bunuri echivalente sau, în general, la adoptarea unei soluţii reciproc acceptabile pentru o problemă care le afectează interesele.”

“ Negocierea este o cale fundamentală prin care obţinem ceea ce dorim de la alţii “ . Negocierea este o comunicare în ambele sensuri care duce la o înţelegere atunci când cele două părţi au interese comune şi altele opuse.

Un expert în problematica negocierilor, Dan Voiculescu, considerând-o ca o formă de comunicare în relaţiile interumane, afirmă că relaţiile dintre negociere şi satisfacerea nevoilor îmbracă forma unor tranzacţii care, de regulă, trebuie să fie reciproc avantajoase. El întelege prin negociere “o tranzacţie ale cărei condiţii nu au fost fixate” .

Importanţa comunicării în cadrul negocierii este susţinută şi de Rantrop si Straton (1997), dupa care, negocierile efective depind de modul în care are loc comunicarea între negociatori.

J. Wall jr. (1983) defineşte negocierea drept “un proces în care două sau mai multe părţi schimbă bunuri sau servicii şi încearcă să fie de acord cu valoarea pe care schimbul o are pentru ele.” Negocierea este, probabil, cea mai folosită strategie de rezolvare a conflictului intergrupuri. În esenţă, negocierea este o formă de compromis.

Negocierea reprezintă procesul de încheiere a unor convenţii, contracte sau acorduri între o unitate şi un grup sau grupuri de angajaţi, cu privire la ansamblul condiţiilor de muncă şi salarizare, sau la o serie de garanţii sociale .

Negocierea colectivă este considerată drept un instrument de protecţie a salariaţilor, oferind cadrul juridic adecvat pentru a exercita asupra patronatului o influenţă în recunoaşterea drepturilor de personal.

7.2. Pârghiile procesului de negociere

a. informaţia

b. puterea

c. timpul

Înainte de a începe negocierea propriu-zisă, o etapă foarte importantă o reprezintă pregătirea negocierii, utilizându-se cele trei pârghii de bază care stau la îndemâna negociatorului competent: informaţia, puterea, timpul.

7.2.1. Informaţia

Fisiere in arhiva (1):

  • Managementul Conflictelor - Negocierea.doc