Managementul Deșeurilor

DEFINIREA TERMENILOR SPECIFICI

1) Dreptul mediului poate fi definit ca fiind capacitatea unui sistem politico-socio-economic de a impune seturi de legi, prin care sã se asigure prevenirea si controlul poluãrii mediului înconjurãtor (inclusiv a celui industrial). Prin urmare, dreptul mediului devine principalul instrument juridic de protectie a mediului înconjurãtor.

2) Mediul înconjurãtor cuprinde ansamblul de factori naturali si artificiali, fizici, biologici si sociali în care trãieste omul, organizându-si viata biologicã, materialã si spiritualã, din care îsi procurã resursele organice si anorganice necesare si în care înapoiazã resturile sau materialele refolosibile din procesele de productie si consum. Conceptul actual de mediu înconjurãtor are un caracter dinamic; în esentã, el încearcã abordarea sistemelor protejate în toatã complexitatea lor si conservarea biodiversitãtii.

3) Ecologia studiazã interactiunile dintre fiintele vii, precum si cele dintre fiintele vii si mediul înconjurãtor. Ecology - termen introdus de ERNST HEINRICH HAECKEL (biolog german) în anul 1866. Termenul implicã studiul economiei naturii.

4) Echilibrul ecologic reprezintã ansamblul stãrilor si inter-relatiilor dintre elementele componente ale unui sistem ecologic, care asigurã mentinerea structurii, functionarea si dinamica armonioasã a acestuia.

5) Biosfera – mantaua de viatã care acoperã pãmântul.

6) Ecosfera – lumea vie (biosfera) + învelisul de aer (atmosfera), apa (hidrosfera) si scoarta terestrã (litosfera).

7) Biotopul – portiunea din spatiu în care factorii de mediu creeazã un ansamblu omogen (lac, padure etc.).

8) Biocenoza – comunitatea de organisme vii atasate unui biotop.

9) Ecosistemul – este un cuvânt introdus în anul 1935 de ecologistul britanic Sir Arthur George Tansley. Acest termen reprezintã un complex dinamic de comunitãti de plante, animale si microorganisme si mediul lor lipsit de viatã, care interactioneazã într-o unitate functionalã. Altfel spus, ecosistemul înseamnã interactiunea dintre o comunitate biologicã si mediul în care trãieste. În general, prin sistem se întelege un ansamblu de pãrti interdependente care functioneazã ca un întreg (ca o unitate) si implicã intrãri si iesiri (inputs and outputs). Pãrtile majore ale unui ecosistem sunt: producãtorii (plantele verzi), consumatorii (ierbivore si carnivore), factorii de descompunere (alge si bacterii) si componentele fãrã viatã (abiotice), constând din materia organicã moartã care hrãneste solul si apa. Intrãrile (inputs into the ecosystem) într-un ecosistem sunt: energia solarã, apa, oxigenul, dioxidul de carbon, nitrogenul (azotul) si alte elemente. Iesirile (outputs) includ: apa, oxigenul, bioxidul de carbon, pierderile nutritive (nutrient) si cãldura eliberatã în respiratia celularã sau cãldura respiratorie. Forta de actionare majorã este energia solarã.

10) Poluarea (impactul asupra mediului) este un termen de origine latinã (polluo ere - a murdãri, a pângãri, a profana) care desemneazã o actiune prin care omul îsi degradeazã, îsi murdãreste propriul mediu de viatã.

11) Poluantul reprezintã orice substantã solidã, lichidã ori gazoasã sau orice formã de energie (radiatie electromagneticã, ionizantã, termicã, fonicã sau vibratii) care, introdusã în mediul înconjurãtor, modifica echilibrul constituenfilor acestuia si al organismelor vii, avand un efect negativ asupra/acton/or de mediu (apa, sol, aer).

12) Ecoindustria reprezintã conturul industrial în care sunt aplicate mãsuri eficiente privind prevenirea si controlul poluãrii.

13) Ecotehnologia constituie tehnologia a cãrei proiectare (concepere) permite ca la implementare si derulare sã se previnã si sã se controleze poluarea între limitele admise.

14) Emisiile sunt poluantii la plecarea din locul unde s-au produs, iar imisiile reprezintã aceiasi poluanti în locul unde au efect dãunãtor. Prin emisii, adicã poluantii evacuati în mediu, se înteleg inclusiv zgomotele, vibratiile, radiatiile electromagnetice si ionizante, care se manifestã si se mãsoarã la locul de plecare de la sursã.

15) Colectarea (recuperarea) deseurilor înseamnã strângerea, sortarea si/sau regruparea (depozitarea temporarã) a deseurilor, în vederea transportãrii lor spre valorificare.

16) Reciclarea deseurilor reprezintã operatiunea de reprelucrare într-un proces de productie a deseurilor industriale, pentru a fi reutilizate în scopul initial sau pentru alte scopuri.

17) Valorificarea deseurilor reprezintã orice operatiune de dezmembrare, sortare, reciclare, tãiere, mãruntire, presare, balotare, topire-turnare, pretratare, amestec sau altã operatiune care determinã schimbarea naturii sau a compozitiei, efectuatã asupra unui deseu industrial prin procedee industriale, în vederea reutilizãrii.

18) Gestionarea deseurilor înseamnã colectarea, transportul, tratarea si eliminarea deseurilor, inclusiv supravegherea zonelor de depozitare dupã închiderea acestora.

19) Risc ecologic potential înseamnã probabilitatea producerii unor efecte negative asupra mediului, care pot fi prevenite pe baza unui studiu de evaluare.

20) Acordul de mediu este un act tehnico-juridic prin care sunt stabilite conditiile de realizare a unui proiect sau a unei activitãti, din punctul de vedere al impactului asupra mediului.

21) Autorizatia de mediu este un act tehnico-juridic prin care sunt stabilite conditiile si parametrii de functionare pentru activitãtile existente si pentru cele noi, pe baza acordului de mediu.