Managementul Financiar al Firmei - Note de Curs

INTRODUCERE

Milan Kuber, spunea că “finanţele şi contabilitatea“ componente ale managementului financiar asigură “limbajul de lucru al afacerilor”.

Cercetările făcute de David Davies s-au referit la faptul că managementul trebuie abordat luând în considerare globalizarea pe linie financiară şi rolul sporit al finanţelor.

El arăta care sunt factorii care contribuie la rolul sporit al managementului financiar:

1. concurenţa (intensificarea acesteia necesită ca şi obiectivele pe linie financiară să fie cât mai bine conturate şi urmărite);

2. progresul tehnologic deosebit din ultima perioadă;

3. intensificarea inflaţiei: prin managementul practicat firma trebuie să-şi ia anumite rezerve în ceea ce priveşte şocurile economice;

4. nesiguranţa existentă în relaţiile internaţionale;

5. siguranţa patrimonială şi creşterea valorii firmei;

6. codul etic al managerilor.

Decizia financiară este legată de o maximizare a profitului (profit ridicat). Este o corelaţie între relaţiile materiale, financiare şi umane într-o concepţie financiară unică.

Importantă este şi echilibrarea financiară. Reţinem trei aspecte:

a) asigurarea unei utilizări cât mai adecvată a capitalului, prin selecţie;

b) solvabilitatea;

c) baza informaţională foarte bine structurată.

Definirea managementului financiar

Aspecte:

1. acesta este un subsistem al managementului general al firmei;

2. scop: asigurarea resurselor financiare necesare activităţii firmei, alocarea şi utilizarea lor cât mai eficientă; asigurarea siguranţei patrimoniale şi creşterea valorii firmei;

3. rol activ în formularea şi urmărirea strategiei şi tacticii firmei în vederea derulării corespunzătoare a acestora, influenţând prin procesul de control şi evaluare.

1.2. Funcţiile managementului financiar al firmei

1. Previziunea financiară;

2. Organizarea financiară;

3. Coordonarea financiară;

4. Antrenarea financiară;

5. Controlul şi evaluarea firmei.

1. Previziunea financiară: funcţie complexă, cere numeroase cunoştinţe de specialitate; riguroasă, dar în acelaşi timp deosebit de flexibilă. Dacă nu se acordă atenţie acestei funcţii rezultatul va fi negativ pentru firmă, care poate duce chiar la faliment. Pentru realizarea acestei funcţii se porneşte de la identificarea unor obiective, de strategie şi tactică a firmei şi se efectuează evaluări şi calcule privind posibilele venituri şi cheltuieli ale firmei, posibilele încasări şi plăţi pe care trebuie să le facă aceasta. Se iau în vedere mai multe variante pentru obţinerea profitului, prin optimizarea activităţii, prin mobilizarea tuturor resurselor tehnologice, economice şi umane. De asemenea, se iau în vedere relaţiile cât mai bune cu acţionarii şi cu principalii parteneri ai firmei.

Instrumente de realizare a funcţiei:

- bugetul de venituri şi cheltuieli care face estimarea în perspectivă a posibilităţilor de atragere de noi venituri şi raţionalizarea cheltuielilor.

- bugetul de trezorerie: este cu atât mai precis cu cât durata este mai scurtă. Se foloseşte pe perioade mai scurte (semestru, trimestru, lună). Acest buget priveşte acele încasări şi cheltuieli care sunt certe;

- prognoze financiare sau calificări financiare a căror durată este mai mare.

2. Organizarea financiară: ca organizare, departamentele şi principalele sectoare ale firmei se pot grupa în două categorii:

- nonfinanciare (departamentul de producţie, departamentul de concepţie, departamentul de marketing);

- financiare (departamentul de finanţe, departamentul de contabilitate, comisia de cenzori).

Departamentul financiar: presupune determinarea resurselor financiare, utilizarea lor cât mai eficientă; cu viteza de rotaţie a fondurilor; cu echilibrul centralizat şi descentralizat la nivelul întregii firme, precum şi cu obţinerea unui profit cât mai însemnat.

Pentru obţinerea acestor obiective sunt necesare câteva aspecte:

- un sistem informaţional cât mai adecvat;

- necesitatea comunicării între structurile organizatorice;

- delegarea de autoritate şi responsabilitate.

Sfera problematicii financiare se referă la:

- evaluări;

- determinarea de preţuri şi tarife;

- probleme de gestiune;

- probleme fiscale;

- capacitate de plată;

- probleme legate de bugetul de venituri şi cheltuieli;

- bugetul de trezorerie;

- relaţiile cu banca şi piaţa de capital.

Ca periodicitate, lucrările financiare pot fi:

- curente;

- probleme de perspectivă (previziuni);

- analiză diagnostic.

Domeniul contabil: se ocupă de documentele de înregistrare, de întocmirea notelor şi dispoziţiilor contabile; de evaluarea şi reevaluarea patrimoniului; de întocmirea în cât mai bune condiţiuni a bilanţului contabil.

3. Coordonarea financiară: presupune ca informaţia şi comunicarea să se facă pe căi cât mai simple, suple (flexibile) şi să aibă o largă eficienţă.

4. Antrenarea financiară (pentru realizarea obiectivelor financiare):

M – motivaţia, adică cel care conduce politica de management trebuie să aibă o înclinaţie deosebită şi să fie motivat (stimulat) corespunzător;

L – legislaţie, adică cel care conduce politica de management trebuie să cunoască foarte bine legile ţării;

M – mutaţii în mentalitate, managerii trebuie să vină cu idei noi, principii noi, să combată unele manifestări învechite (organizarea ineficientă), să combată birocraţia şi corupţia.