Managementul firmei transnaționale

CAPITOLUL I

INTRODUCERE ÎN MANAGEMENTUL FIRMELOR TRANSNATIONALE

1.1. Managementul: definitie, notiuni si evolutie

Dezvoltarea afacerilor în lumea de azi se realizeaza într-un mediu economic, politic,

social complex, definit pe doua coordonate esentiale: raportul national-international, pe de o

parte, si dimensiunea culturala, pe de alta parte. În ceea ce priveste prima coordonata, o tendinta

multiseculara a dus la largirea progresiva a câmpului de actiune a firmei pe seama procesului

de internationalizare si globalizare a vietii economico-sociale. Pe cealalta directie, se impune în

prezent, recunoasterea marii diversitati culturale a lumii si a necesitatii de a lua în considerare

valorile culturale specifice în strategia manageriala si practica de afaceri pe plan mondial.

Daca în urma cu doua-trei decenii, literatura de management era axata aproape exclusiv

pe prima dimensiune, începând cu anii '80 se remarca un interes deosebit pentru / abordarile

interculturale. Managementul firmelor care desfasoara activitati pe piata mondiala j este acum

un management international în context inter cultural.

Notiunea de management s-a consacrat în stiintele social-economice în aceeasi masura în

care practica de conducere stiintifica a organizatiilor s-a impus în viata sociala. Produs al

secolului XX, de provenienta americana, termenul a fost adoptat ca atare în multe limbi

europene, ceea ce poate însenina, pe de o parte, recunoasterea faptului ca elaborarea acestui

concept s-a realizat esentialmente în scolile din SUA, iar pe de alta parte, ca este necesara o

interpretare unitara a continutului sau.

În literatura de specialitate anglo-saxona, management desemneaza atât o activitate

practica, componenta a diviziunii sociale a muncii, cât si o disciplina stiintifica, parte a sferei

stiintelor sociale.

În primul sens, managementul este, în esenta, activitatea de coordonare a resurselor unei

organizatii ( = grup de persoane care actioneaza pentru un scop comun) în vederea atingerii

unor obiective prestabilite. De fapt, termenul de management îsi are originile în latinescul

manus (=mâna) si este o substantivizare a verbului "a mânui" (în italiana maneggiare,m engleza

to manage), adica a manevra cu o anumita îndemânare si, prin extensie, a dirija o organizatie, a

coordona grupuri umane. Echivalentul românesc cel mai potrivit pentru acest înteles este

notiunea de conducere sau sintagma conducere stiintifica .

În literatura de specialitate exista câteva definitii deosebit de relevante:

• "Managementul este procesul constient prin care actiunile unei persoane sau ale

unui grup de persoane sunt coordonate în vederea realizarii scopurilor organizatiei"1

• "Managementul este functia prin care lucrurile pot fi realizate prin intermediul

altora" (engl. the function ofgetting things done through others)2

• "Managementul este ansamblul mijloacelor prin care scopurile sunt atinse prin

intermediul organizatiilor"3

• "Managementul este procesul care urmareste îndeplinirea obiectivelor organizatiei

prin (a) coordonarea eficienta a aprovizionarii, alocarii si utilizarii resurselor umane si fizice ale

organizatiei si (b) mentinerea organizatiei într-o stare de echilibru dinamic cu mediul"4

____________________

1 Duncan, W. Jack, Management: Progressive Responsability in Administration, Random House Business Division, New York

Toronto, 1983, pag. 7.

2 Koontz, Harold, O'Donnell, Cyril, Principles of Management, New York, Mc. Graw- Hill Book Company, 1968, pag 5.

3 Beckett, John, Management Dynamics. The New Synthesis, Mc. Graw- Hill Book Company, New York, 1971, pag. 8.

4 Phatak, Arvind V. International Dimensions of Management, Second Edition, PWS-Kent Publishing Company, Boston, 1989,pag. 3.

În sensul de mai sus, managementul este o "arta", adica o activitate practica desfasurata

de persoane care au o anumita îndemânare, experienta ori calificare pentru a coordona munca

altora. De altfel, în literatura anglo-saxona, pentru a desemna personalul de conducere se

foloseste tot termenul management sau sintagma management staff (respectiv, în româneste,

cadre de conducere, dupa frantuzescul cadres). Aceasta permite distinctia, în cadrul

organizatiei, între cei care conduc (managerii) si cei care executa (lucratorii).

În al doilea rând, prin management se întelege o disciplina (un domeniu al cunoasterii)

care studiaza practica de conducere si urmareste sa descopere reguli si tehnici pentru cresterea

eficientei actiunii umane în cadrul organizatiei.

Sarcina managerilor, se arata într-o lucrare de referinta, este "de a actiona astfel încât

fiecare persoana sa-si poata aduce cea mai buna contributie la înfaptuirea obiectivelor

grupului", adica "de a crea un cadru pentru efortul comun astfel încât indivizii sa contribuie la

înfaptuirea obiectivelor grupului cu cel mai mic volum de inputuri, cum sunt banii, timpul,

efortul, disconfortul si materialele"5.

Managementul ca stiinta a conducerii se defineste în raport cu alte domenii ale

cunoasterii cu care se aseamana si/sau se întrepatrunde. Vizând cresterea eficientei actiunii

umane, el se raporteaza la praxiologie (- stiinta despre actiunea rationala), fata de care unii

autori îl subordoneaza6; urmarind minimizarea efortului pe unitate de efect, el trimite la

economie, stiinta despre gospodarirea rationala a resurselor; punând în centrul preocuparilor

resursele umane individuale si de grup, el întâlneste demersurile din psihologie si sociologie;

postulând necesitatea optimizarii deciziilor în organizatii, managementul face apel la teoria

deciziilor, matematica, statistica etc.

De aici si denumirea de management cantitativ (= construirea si utilizarea de modele

pentru fundamentarea deciziilor manageriale).

Managementul este o stiinta în devenire: prinzând contur la începutul veacului7, sau chiar

în urma cu un secol si jumatate8, aceasta disciplina a parcurs mai multe etape în procesul

formarii sale, precizându-si si, în acelasi timp, dezvoltându-si obiectul de studiu.

Un prim moment în evolutia conceptului de management îl constituie aparitia a ceea ce s-

ar putea numi managementul industrial9. Abordarea taylorista urmareste în principal sporirea

productivitatii muncii prin utilizarea de metode si tehnici "stiintifice" (de aici denumirea din

limba engleza). Ea a fost inspirata din, si se adreseaza mai ales, activitatilor productive din

industrie si are în vedere cresterea eficientei muncii la nivelul lucratorilor operativi (de aici

denumirea din limba româna), prin consacrarea unor principii de organizare a muncii

(rationalizare, control etc).

În Europa s-a conturat o "stiinta a (conducerii) administratiei"10, care interpreteaza

teoretic o îndelungata practica a sistemelor birocratice si încearca sa stabileasca principiile

generale de conducere a oricarui sistem administrativ. Max Weber a elaborat o teorie generala a

birocratiei, definind trasaturile esentiale ale unei organizatii ideale: specializare, ierarhie, reguli

si norme, disciplina, promovare pe baza de competenta.