Managementul IMM-urilor

Cap. 1 Aspecte privind, definirea unor concept si modalitati de reglementare juridica

1.1 Acte normative care reglementeaza activitatea Întreprinderilor Mici si Mijlocii din România

Principalul act normativ în vigoare – legea nr. 133/20 iulie 1999, privind stimularea întreprinzatorilor privati pentru înfiintarea si dezvoltarea IMM-urilor, reglementeaza activitatea unor categorii de agenti economici care se înscriu în acest act normativ.

Legea este publicata în Monitorul Oficial nr. 349/23 iulie 1999. Prevederile acestui act normativ se aplica IMM-urilor cu capital integral privat care realizeaza o cifra de afaceri anuala echivalenta cu pâna la 8 milioane euro. Aceste prevederi se aplica si acelor categorii de întreprinzatori autorizati prin Decretul Lege nr. 54/1990, precum si asociatiilor familiale.

Observatie: Nu se încadreaza în prevederile prezentei legi:

1. Societatile comerciale care au ca actionar sau asociat persoane juridice care îndeplinesc cumulativ urmatoarele doua conditii:

a) au peste 250 angajati;

b) detin peste 25% din capitalul social;

2. Anumite categorii de societati:

a) bancare;

b) de asigurare si reasigurare;

c) de administrare a fondurilor financiare de investitii;

d) de valori mobiliare;

e) cu activitati exclusive de comert exterior.

1.2 Definirea notiunilor de întreprindere si întreprinzator

Întreprinderea – acest concept exprima acea forma de organizare a unei activitati economice, autonoma patrimonial si reglementata juridic potrivit actelor normative în vigoare, abilitata sa faca acte si fapte de comert (cf. Legii 26/1990 privind Registrul Comertului) în scopul obtinerii de profit prin realizarea de bunuri materiale, prestari de servicii, precum si din vânzarea acestora, în conditii de concurenta.

Întreprinzatorul – constituie acea persoana fizica autorizata (sau juridica), care în mod individual sau în asociere cu alte persoane fizice (sau juridice) autorizate, organizeaza (înfiinteaza) o întreprindere (societate comerciala) în vederea desfasurarii unor fapte si acte de comert (productie si/sau servicii).

1.3 Ierarhizarea IMM-urilor

În functie de numarul mediu scriptic anual de personal, acestea se ierarhizeaza astfel:

a) microîntreprinderi – pâna la 9 angajati (salariati);

b) întreprinderile mici – au între 10 – 49 angajati;

c) întreprinderile mijlocii – au între 50 – 249 angajati.

Observatii: - Dovada numarului mediu scriptic anual se elibereaza de catre Camera Teritoriala de Munca pe baza numarului mediu scriptic raportat în anul anterior.

- În cazul întreprinderilor înfiintate în anul în curs se va lua în calcul perioada cuprinsa între data înfiintarii si data eliberarii respectivei dovezi.

- Nivelul cifrei de afaceri pentru activitatile din sfera productiei (si serviciilor) se atesta de catre Administratia financiara teritoriala.

- Legea 133/1999 reglementeaza anumite modalitati de protectie a întreprinzatorilor în raporturile lor cu statul si mentioneaza necesitatea simplificarii unor proceduri administrative, prevazând chiar sanctiunea nulitatii absolute pentru acele masuri sau acte care au ca efect discriminarea în defavoarea IMM-urilor pe criterii de vechime sau dimensiune.

Sunt stabilite chiar termene (nr. de zile) si birouri unice pe lânga camerele de comert si industrie teritoriale, cu proceduri simplificate la înfiintarea IMM-urilor pentru obtinerea avizelor, autorizatiilor si licentelor de functionare.

1.4. Avantaje reglementate prin lege acordate IMM-urilor

Guvernul, organele de specialitate ale administratiei publice centrale si autoritatile locale, sunt obligate sa acorde sprijin IMM-urilor, vizând:

a) facilitarea accesului la retelele de transport si de comunicatii;

b) asigurarea furnizarii de energie, gaze, apa si alte utilitati publice necesare activitatii acestora;

c) acces la activele disponibile ale regiilor autonome sau societatilor comerciale ori companiilor nationale cu capital majoritar de stat, în anumite conditii reglementate în cuprinsul legii;

d) reduceri cu pâna la 50% pentru garantiile cerute în achizitiile publice de bunuri materiale, lucrari si servicii;

e) posibilitatea de a participa la licitatiile organizate de regiile autonome, societatile comerciale, companiile nationale si institutiile publice, cu drept de preemtiune (prima licitatie doar cu participarea IMM-urilor);

f) suportarea de la bugetul de stat pe baza de programe a costurilor pentru serviciile de informare, asistenta, consultanta, cercetare si inovare tehnologica, precum si a unor programe de pregatire profesionala, destinate managerilor si angajatilor din cadrul IMM-urilor;

g) scutirea de la plata unor taxe vamale pentru masini, instalatii, echipamente industriale,Know-how (dar si pentru anumite categorii de materii prime) care se importa în vederea dezvoltarii activitatilor proprii de productie si servicii;

h) reducerea impozitului pe profit în proportie de 20%, în cazul în care se creeaza noi locuri de munca.

Totodata în sprijinul IMM-urilor, prin Hotarâre Guvernamentala s-a înfiintat Fondul National de garantare a creditelor cu filiale în fiecare resedinta de judet, al carui capital social se exprima în actiuni nominative (1 mil. lei/actiune).