Managementul Industrial

Istoria dezvoltarii socio-economice a societatii umane evidentiaza importanta pe care o au organizatiile, indiferent de tipul lor, pentru îndeplinirea obiectivelor de grup, „memorarea“ patrimoniului stiintific si generarea de locuri de munca în sensul dezvoltarii carierelor profesionale. Nivelul de performanta în atingerea obiectivelor depinde de performanta manageriala — eficienta si eficacitatea managerilor. Procesul managerial cuprinde activitatile interconectate de planificare, organizare, conducere (comanda si coordonare) si control.

Managerii se pot clasifica pe nivele, linia I-a, linia de mijloc si linia de vârf — sau în functie de activitatile pe care le desfasoara — manageri functionali — ce sunt responsabili de una sau un numar relativ restrâns de activitati, si manageri generali — responsabili de activitati specifice tuturor functiilor unei organizatii.

În functie de nivelul pe care se afla, managerii au nevoie de abilitati si cunostinte diferentiate. Astfel, managerii pozitionati pe nivele inferioare necesita cu precadere cunostinte de natura tehnica, spre deosebire de cei pozitionati pe nivele superioare ce necesita cunostinte preponderente de natura conceptuala. Cu toate acestea, subliniem faptul ca managerii indiferent de nivelul pe care se afla au nevoie de cunostinte si abilitati în domeniul resurselor umane.

Efortul si responsabilitatea de a conduce organizatia spre atingerea obiectivelor presupune din partea managerilor, adoptarea mai multor roluri: interpersonal, informational si de decident.

Dezvoltarea si tendinta de globalizare a sistemelor socio-economice ridica provocari deosebite managerului: concurenta tot mai agresiva, cresterea productivitatii si luarea deciziilor ce servesc colectivitatilor umane. Pentru a raspunde cât mai bine acestor provocari, managerii trebuie sa îsi dezvolte capacitatea de viziune pe termen lung despre organizatie si pozitionarea globala a acesteia, sa ia în consideratie valorile si principiile eticii în procesul decizional si sa valorizeze talentele reale ale resurselor umane în conditiile diversitatii culturale existente.

În concluzie, managerii trebuie sa-si dezvolte permanent potentialul managerial pe baza educatiei formale si a practicii permanente.

1.1. Întreprinderea industriala si nevoia de management

Organizatia în general, se defineste ca fiind doua sau mai multe persoane ce lucreaza împreuna într-o maniera structurata, pentru a îndeplini un obiectiv sau un set de obiective specifice.

Cea mai mare parte a existentei noastre o petrecem ca membrii a diverse organizatii — scoala si liceu, universitate, echipa sportiva, grup muzical, organizatii civice sau religioase, armata sau societate comerciala. O parte din aceste organizatii sunt organizate foarte formal — societati comerciale, armata, altele sunt structurate mai informal (flexibile) — echipa de fotbal a cartierului. Indiferent de structurarea formala sau informala, organizatiile au câteva elemente comune.

Probabil ca cel mai vizibil element comun este obiectivul sau scopul organizatiei. Acesta variaza pe o plaja larga — câstigarea unui campionat, satisfacerea spirituala a unui auditoriu, vânzarea unui produs/serviciu, dar indiferent de obiectiv, acesta motiveaza existenta organizatiei.

Un alt element comun al organizatiei industriale, îl reprezinta programul sau metoda folosita pentru îndeplinirea obiectivului — antrenament sportiv, repetitia rolului, fabricarea si publicitatea pentru un produs. Lipsa unui plan pentru ceea ce trebuie sa se faca, are ca efect ineficacitatea organizatiei.

Organizatiile sunt, de asemenea, nevoite sa achizitioneze si sa aloce resursele necesare realizarii obiectivelor — terenuri de sport disponibile, bani bugetati pentru diverse categorii de cheltuieli (materii prime, abilitati, salarii, promovare, publicitate etc.). Toate organizatiile depind, în functionarea lor, de alte organizatii cu care au relatii: concurentiale, de cooperare sau indiferente.

Un alt element comun tuturor organizatiilor este existenta unor conducatori sau manageri responsabili cu sustinerea organizatiei pentru atingerea obiectivelor. Conducatorii pot fi mai vizibili sau mai putin vizibili într-o organizatie, dar fara management organizatia nu supravietuieste.

Prin Management întelegem procesul de planificare, organizare, conducere si control a activitatilor membrilor organizatiei si a modului de folosire a resurselor disponibile, cu scopul îndeplinirii obiectivelor prestabilite ale organizatiei.

Nivelul de succes pe care organizatia industriala îl atinge în îndeplinirea obiectivelor si satisfacerea responsabilitatilor sale sociale depinde, în mare masura de managerii sai. Daca managerii îsi îndeplinesc responsabilitatile, organizatia are sanse sa-si atinga obiectivul si daca, la nivel national organizatiile apartinând industriilor de baza îsi ating obiectivele, atunci întreaga natiune va prospera.

Cât de bine îsi îndeplinesc managerii responsabilitatile — performanta manageriala — reprezinta un subiect foarte des abordat si analizat datorita legaturii existente între performanta manageriala si performanta organizatiei. În urma dezbaterilor legate de influenta managementului asupra rezultatelor organizatiei, s-au desprins doua concepte de baza propuse de Peter Drucker — unul dintre cei mai respectati scriitori în domeniul managementului, si anume:

- eficienta — abilitatea de a face bine ceea ce faci — ca un concept de tip „intrari-iesiri“. Un manager eficient reuseste sa obtina rezultate (iesiri) prin adaugarea de valoare „intrarilor“ (munca, materiale, timp) folosite în proces. Managerii capabili sa minimizeze costul resurselor necesare pentru atingerea obiectivelor, actioneaza eficient.

- eficacitate — spre deosebire de eficienta, înseamna abilitatea de a alege obiectivele corecte (ce trebuie cu adevarat atinse). Managerul care selecteaza un obiectiv nepotrivit — de exemplu: fabricarea unui numar mai mare de produse în conditiile scaderii cererii pe piata pentru acestea — este un manager ineficace, chiar daca produsele sunt fabricate cu eficienta maxima.

Lipsa de eficacitate nu poate fi suplinita de eficienta ridicata. De fapt, eficacitatea reprezinta cheia succesului pentru o organizatie si de aceea înainte de a ne concentra spre cresterea eficientei trebuie sa fim siguri ca au fost stabilite cu adevarat obiectivele cele mai corecte, ce trebuie cu adevarat atinse, chiar daca este foarte dificil.

1.2. Procesul managerial — functii

Termenul „management“ poate avea mai multe întelesuri diferite:

- o persoana sau grup de persoane care desfasoara activitatile procesului managerial;

- o stiinta — un ansamblu de concepte, principii, metode;

- un proces — ansamblul actiunilor desfasurate pe baza elementelor teoretice.

Una dintre aceste definitii, formulata de Mary Parker Follet „arta de a obtine rezultate prin intermediul oamenilor“ atrage atentia asupra faptului ca managerii îndeplinesc obiectivele unei organizatii prin „aranjarea“ si alocarea sarcinilor pentru alte persoane si nu propriei persoane.

Definirea procesului este dificila având în vedere ca aceasta se modifica odata cu schimbarea mediului de operare al organizatiei, fenomen ce se produce continuu. Cu toate acestea vom lua în considerare una dintre cele mai complexe definitii pentru a sublinia cele mai importante aspecte ale managementului.