Managementul Inovării Tehnologice

Ce este managementul inovării tehnologice

Managerii din ziua de azi se confruntă cu o multitudine de probleme însă cea mai solicitantă dintre acestea este managementul inovării tehnologice (MIT). Realizat corect acesta poate genera valoare şi profit pentru firmă, poate dezvolta o competitivitate susţinută, poate crea un climat de lucru favorabil creativităţii şi productivităţii. În caz contrar efectele pot fi grave ducând uneori chiar la dispariţia firmei.

Obiectivele generale ale managerilor constau în creşterea eficienţei şi în sporirea competitivităţii susţinute în organizaţiile pe care le conduc şi în acest sens inovarea tehnologică îndeplineşte un rol major. Prin combinarea şi conducerea eficientă a activităţilor şi elementelor inovative ale organizaţiei într-o strategie a inovării se poate obţine cu succes un management al inovări tehnologice. Acesta permite atingerea scopurilor generale ale firmei, fie că sunt obţinerea de profit, dezvoltarea, îmbunătăţirea calităţii şi lărgirea gamei de produse, creşterea cotei de piaţă sau mărirea remunerării angajaţilor, îmbunătăţirea securităţii muncii etc.

MIT înglobează toate acele elemente ale firmei în care dezvoltarea şi utilizarea inovării tehnologice măreşte capacitatea atingerii obiectivelor. El include managementul strategiei de inovare, colectivele şi reţelele de inovare, cercetare şi dezvoltarea (CD), dezvoltarea şi proiectarea de noi produse şi servicii. MIT implică adesea operarea în circumstanţe în care există un grad mare de ambiguitate, incertitudine şi risc. Cum pentru multe firme, inovarea tehnologică reprezintă principala armă în faţa concurenţei în economiile bazate puternic pe informaţie, MIT este o activitate vitală.

Firmele concurează cu succes atunci când oferă produse şi servicii noi, mai bune şi/sau mai ieftine pentru consumator şi pe care competitorii nu le pot asigura. Avantajul competitiv derivă deci din abilitatea de a realiza lucrurile mai ieftin şi mai bine sau din capacitatea de a oferi lucruri noi. Există o latură relativă, deoarece avantajul este dat de comparaţia între activităţile firmelor competitoare dar şi una absolută întrucât trebuie să existe o piaţă de desfacere pentru produsul/serviciul oferit. Inovarea tehnologică joacă un rol central în capacitatea de a obţine avantaje atât relative cât şi absolute.

Deşi noţiunea de inovare tehnologică poate părea destul de clară (un model nou de computer, automobil, produs farmaceutic sau cosmetic nou etc.) există o gamă largă de definiţii ale tehnologiei şi inovării.

Definiţii:

Tehnologie: 1. știința metodelor și a mijloacelor de prelucrare a materiilor prime, a materialelor și a datelor. 2. ansamblul proceselor, al metodelor, operațiilor etc. pentru realizarea unui anumit produs [www.dexonline.ro]. Conform dicţionarului Merriam-Webster, tehnologia reprezintă: <1> aplicarea practică a cunoştinţelor dintr-un anumit domeniu (ex. inginerie), <2> capabilităţile obţinute prin aplicarea practică a cunoştinţelor. Originea cuvântului este din limba greacă technología (τεχνολογία) care la rândul său provine din doi termeni: téchnē (τέχνη) – pricepere, măiestrie, meşteşug, artă respectiv, logía (λογία) – sufix ce denotă studiul a ceva, domeniul de cunoştinţe al unei discipline [Wikipedia]. Tehnologia se manifestă în noi produse, procese şi sisteme, incluzând cunoştinţele şi capabilităţile necesare generării unei funcţionalităţi care este reproductibilă.

Inovaţie: noutate, schimbare, prefacere; descoperire tehnică sau organizatorică care constituie o noutate și este introdusă în practică. Inovarea reprezintă mai mult decât o invenţie, deoarece include toate activităţile necesare în comercializarea noilor tehnologii. Inovaţia înglobează activităţile ştiinţifice, tehnologice, organizatorice, financiare şi economice care conduc la introducerea comercială a unui produs sau serviciu nou sau îmbunătăţit.

Inovarea implică mai multe sectoare ale firmei şi nu doar pe cele tehnice. De multe ori sunt implicate decizii privind elementele de strategie, organizaţionale, financiare, marketingul localizarea afacerii pe lângă cele legate de cercetare şi proiectare. Marea provocare constă în luarea unor decizii eficiente în mai multe domenii simultan ceea ce subliniază astfel complexitatea inovării tehnologice şi provocările pe care le ridică managementul acesteia.

Inovarea tehnologică implică mai mult decât aplicarea cu succes a unor noi idei în realizarea produselor sau serviciilor. Ea implică abordarea unei game largi de probleme şi activităţi care compun provocările managementului se adaugă riscurilor şi incertitudinilor şi fac imposibilă crearea unei reţete universale a succesului. Sursa avantajului competitiv este generată de chiar dificultăţile rezolvării problemelor MIT.

Există mai multe tipuri şi dimensiuni ale inovării. Inovarea reprezintă mai întâi un rezultat, un produs, proces sau serviciu nou şi mai apoi un proces format din decizii manageriale şi combinări organizatorice.

Inovarea se regăseşte în produse, procese sau servicii dar limitele dintre acestea pot fi destul de neclare; produsul unei companii poate reprezenta un proces pentru alta. Inovarea poate implica adaptări şi modificări incrementale minore ale unui produs sau al unei componente dintr-un sistem sau modificări radicale ale întregului produs sau sistem. Ea poate fi nouă pentru o firmă, o industrie, o ţară sau o noutate mondială. Se poate naşte din tehnologii deja existente sau pot genera noi tehnologii.

Observaţie: inovarea în fabricaţie şi în servicii

Limitele între servicii şi producţie devin tot mai neclare. De exemplu, o companie ce proiectează motoare auto este o firmă de produse sau de servicii? Firmele de software realizează produse? Multe din activităţile importante realizate în firmele producătoare – marketingul, distribuţia, proiectarea tehnologică, serviciile de întreţinere, contabilitatea – pot fi descrise ca servicii dacă ar fi obţinute din exterior. Multe companii de servicii îşi descriu ofertele ca fiind produse. Mai mult unii fabricanţi îşi oferă produsele însoţite de servicii. De ex. Nokia, Sony-Ericsson etc. oferă diverse servicii alături de produsele lor (programe, magazine de aplicaţii etc.). Prin urmare, majoritatea problemelor legate de MIT se aplică atât firmelor producătoare cât şi celor de servicii.

MIT necesită o analiză atentă a mediului industrial şi de afaceri. Într-un mediu de afaceri în care inovarea asigură avantaje competitive susţinute, strategia inovării trebuie să stea la baza strategiei generale a oricărei firme. Strategia inovării implică analiza afacerii, a pieţei, a mediului industrial şi considerarea resurselor ce trebuie implicate. Ea implică decizii de marketing privind inovarea în circumstanţe nesigure şi ambigue, cu adoptarea strategiilor în funcţie de nivelul de nesiguranţă. Ea impune crearea capabilităţilor inovative de care firmele au nevoie, combinarea abilităţilor şi resurselor în analiza, selectarea şi implementarea inovării pentru a îmbunătăţi performanţele organizaţiei. Este necesară luarea în consideraţie a modului în care noile iniţiative de inovare se conformează cu portofoliul existent al firmei şi a felului în care strategia inovării este complementară cu strategia de ansamblu a firmei. Strategia inovării asigură coerenţa necesară activităţilor MIT.

Inovarea tehnologică apare rareori doar din activităţile unei singure firme. Ea este cel mai adesea rezultatul comun al implicării mai multor organizaţii ce lucrează împreună ca furnizor şi client, sub forme variate de comunităţi şi reţele şi în colaborări tehnologice formale. MIT presupune deci activităţi colaborative, alianţe şi reţele.