Managementul întreprinderii

MANAGEMENTUL FIRMEI-reprezintă un proces de atragere şi coordonare a resurselor umane, materiale, financiare şi informaţionale în vederea atingerii cu eficienţă maximă a scopului urmărit de firmă.

-eficientizarea tuturor acţiunilor firmei ca o premisă obligatorie în vederea maximizării profitului.

-ştiinţă a metodelor şi tehnicilor de organizare, conducere şi gestionare a întreprinderilor.

componente majore:

a. Organizarea - ansamblul metodelor şi tehnicilor folosite în vederea obţinerii corelaţiei optime între forţele de muncă, mijloacele de muncă şi obiectele muncii în cadrul tuturor proceselor ce se desfăşoară în interiorul unei firme.

b. Conducerea - ansamblul mijloacelor prin care se atrag şi se dirijează totalitatea resurselor (umane, materiale, financiare şi informaţionale) în vederea îndeplinirii scopului urmărit cu eficienţă maximă.

c. Gestionarea - suma activităţilor de evidenţiere valorică curentă a stării patrimoniului firmei

PROCESELE ŞI RELAŢIILE DE MANAGEMENT

Procesul de management-studiază procesele şi relaţiile de management.

procesul de muncă totalitatea activităţilor conştiente desfăşurate de un subiect uman cu ajutorul mijloacelor de muncă în scopul transformării obiectelor muncii în produse finite, executării unor lucrări, prestării unor servicii sau îndeplinirii unor funcţii.

categorii fundamentale:

procesele de execuţie - în cadrul lor un executant individual sau colectiv acţionează în mod efectiv asupra unor obiecte ale muncii, cu scopul transformării lor nemijlocite în produse finite, lucrări sau servicii.

procesele de management - reprezintă o categorie specială de procese de muncă prin care o parte minoritară a resursei umane - managerii - stabilesc obiectivele firmei, determină procesele de muncă necesare realizării lor şi executanţii ce vor fi implicaţi, asigurând integrarea tuturor acestor elemente într-un tot unitar care să garanteze atingerea acelor obiective.

Elemente-constitutive:Decidentul,Obiectivul,Mulţimea-variantelor,Mulţimea-stărilor-naturii,Mulţimea-consecinţelor variantelor

funcţii sau atribute ale managementului.

(previziunea, organizarea, coordonarea, antrenarea şi control-evaluarea )

1) faza de previzionare-ansamblul tuturor acelor acţiuni cu un caracter preponderent prospectiv şi anticipativ prin care se conturează viitoarele obiective ale firmei precum şi soluţiile organizatorice, motivaţionale şi de evaluare adecvate atingerii lor.(management strategic)

2) faza de operaţionalizare - reuneşte funcţiile de organizare, coordonare şi antrenare, adică toate acele funcţii care au un pronunţat caracter executiv. (management operativ)

3) faza de comensurare şi interpretare a rezultatelor - corespunde exercitării funcţiei de control-evaluare şi are un puternic caracter constatativ

în cazul proceselor de management, aşa zisul "obiect al muncii" îl vor constitui, în egală măsură, informaţia şi resursa umană din subordine.

Informaţia –o legătură prin semnale între diverse sisteme sau subsisteme materiale.

(cuprinzătoare, completă, operativă, reală, ieftină, periodică şi dinamică.)

Resursa umană - reprezintă ţinta spre care se îndreaptă decizia managerială, "receptorul" acesteia.

Relaţiile de management-totalitatea raporturilor sau legăturilor care se stabilesc, atât între componenţii unui compartiment, cât şi între diversele compartimente ale unei firme, precum şi între atribuţiile acestor subdiviziuni organizatorice, pe parcursul derulării proceselor de management.

relaţii de management pot fi:

1)de autoritate( ierarhică sau funcţională)

2) de cooperare

3)de control

4)de reprezentare

FUNCŢIILE MANAGEMENTULUI-acel complex de acţiuni întreprinse în mod conştient de către manageri asupra obiectului condus, în vederea stabilirii şi apoi a realizării obiectivelor propuse

5 funcţii de bază:(previziune,organizare,coordonare,antrenare,control-evaluare.)

FUNCŢIA DE PREVIZIUNE-acea parte a procesului de management în interiorul căreia, prin procese de muncă specifice, se identifică principalele obiective ale firmei şi se determină resursele necesare realizării lor.

În funcţie de orizont,gradul de detaliere şi obligativitate rezultatele previzionării se împart în : strategii, politici, planuri şi programe.

a) Strategia constă într-un pachet de decizii manageriale -cu privire la: obiective, resurse şi termene în scopul menţinerii unor relaţii profitabile între firmă şi mediul său ambiant şi a permanentei consolidări a avantajului competitiv pe piaţă.

b) Politica trasează liniile generale de acţiune la nivelul tuturor verigilor organizatorice ale firmei.

c) Planurile se stabilesc pe baza strategiilor şi politicilor având un caracter obligatoriu.

d) Programele au un grad foarte ridicat de certitudine, sunt obligatorii şi se vor adresa fiecărui subsistem în parte(programe de fabricaţie, programe de achiziţii, de vânzări etc.)

Planificarea strategică-menţinerea în timp a unei relaţii de perfect echilibru între obiectivele, resursele, şi termenele avansate de firmă - pe de-o parte - şi dinamica pieţei în care aceasta evoluează - pe de alta.

Cu alte cuvinte, planificarea strategică poate fi definită ca o interfaţă între firmă şi mediu.

Etape: -stabilirea misiunii firmei;

-analiza mediului în care evoluează firma;

-formularea obiectivele de atins;

-definirea strategiei firmei;

1- Misiunea firmei – trebuie să definească scopul şi raţiunea de existenţă a acesteia, să evidenţieze locul pe care îl va ocupa pe piaţă şi elementele caracteristice prin care se va diferenţia de concurenţă.

2- Analiza mediului firmei – presupune studierea în detaliu a principalelor componente ale acestuia şi anume: stakeholder-ii, concurenţa şi publicul.

3- Formularea obiectivelor – constă în găsirea unor exprimări calitative şi cantitative pentru principalele scopuri urmărite de firmă în ansamblul său cât şi pentru cele vizate de structurile componente ale acesteia:

-obiective strategice (fundamentale) ,obiective derivate de gradul I ,obiective derivate de gradul II ,obiective specifice ,obiective individuale

4- Definirea strategiei firmei obţinerea – pentru o perioadă cât mai lungă de timp – a unui avantaj competitiv pe piaţă.

-strategia defensivă ,strategia ofensivă ,strategia de urmărire ,strategia reactivă

Modalităţile prin care aceste strategii pot fi puse în practică:

-costul minim ,diferenţierea faţă de competitori ,focalizarea

FUNCŢIA DE ORGANIZARE

Organizarea reprezintă acea componentă a procesului de management prin intermediul căreia, prin procedee specifice, se atrag şi se dimensionează toate categoriile de resurse necesare indeplinirii obiectivelor previzionate şi se realizează corelaţia optimă între acestea de aşa natură încât, atingerea respectivelor obiective, să se facă cu eficienţă maximă.

Datorită varietăţii structurilor organizatorice existente în cadrul firmelor, a devenit necesară identificarea unor parametrii cu ajutorul cărora acestea să poată fi analizate şi comparate. Aceştia sunt:

1)Gradul de centralizare

2)Standardizarea

3)Specializarea

4)Modalitatea de exercitare a controlului

funcţia de organizare poate fi abordată din două unghiuri diferite:

organizarea procesuală; organizarea structurală.

Organizarea procesuală-constă în identificarea tuturor categoriilor de procese de muncă elementare ce concură la realizarea obiectivelor firmei şi gruparea lor – având în vedere criteriul cuprinderii, de la simplu la complex – în : sarcini, atribuţii, activităţi şi funcţiuni.

sarcina un proces de muncă elementar încredinţat spre realizare unui singur executant, ce posedă pregătirea necesară şi prin care se asigură înfăptuirea integrală a unui obiectiv individual.

atribuţia încredinţată spre exercitare unui singur executant sau unui colectiv resteâns de executanţi, având toţi o aceeaşi specializare şi concură la îndeplinirea unui obiectiv specific.

activitatea încredinţată spre realizare unui colectiv cu specializări diferite, dar în cadrul aceluiaşi domeniu şi îndeplineşte un obiectiv derivat de grad II.

funcţiunea repartizată în vederea exercitării unuia sau mai multor colective, ce reunesc specialişti din domenii diferite şi care vizează îndeplinirea unui obiectiv derivat de grad I.

functiuni de baza: -cercetare-dezvoltare; producţie; comercială; financiar-contabilă; resurse umane.

Organizarea structurală-constă în identificarea principalelor categorii de personal menite să indeplinească procesele de muncă stabilite prin organizarea procesuală şi gruparea acestora în subdiviziuni organizatorice subordonate obiectivelor previzionate.