Managementul investițiilor de capital

Capitolul 1 PIAȚA DE CAPITAL

1.1. Caracteristici ale pieței de capital

Piața de capital reprezintă ansamblul relațiilor și mecanismelor prin care se realizează transferul fondurilor de la cei care au un surplus de capital - investitorii - către cei care au nevoie de capital, cu ajutorul unor instrumente specifice (valorile mobiliare emise) și prin intermediul unor operatori specifici (societățile de valori mobiliare).

Se poate afirma despre piața de capital că este specializată în efectuarea de tranzacții cu active financiare cu scadențe pe termene medii și lungi. Prin intermediul ei, capitalurile disponibile sunt dirijate către agenții economici naționali sau de pe piețele altor țări, unde nevoile de capital depășesc posibilitățile financiare interne de acoperire sau autoritățile monetare impun anumite restricții privind accesul la resursele financiare interne.

Aceste definiții nu acoperă în întregime activitatea de pe piața de capital, ținând cont de locul și rolul pieței de capital în ansamblul mecanismelor economice, deoarece nu se poate face o delimitare strictă între piața de capital și piața financiară, cele două noțiuni confundându-se, prin includere sau completare reciprocă, în funcție de reglementările fiecărei țări în parte.

Se pot delimita însă două modele de definire a piețelor (de capital și financiară):

Abordarea europeană, bazată pe sistemul bancar, în care băncile (ca operatori specifici) sunt prezente pe ambele tipuri de piețe, prin unificarea definiției acestora și în care găsim următoarea structură pentru piața de capital: piața monetară - capitaluri atrase pe termen scurt și mediu; piața ipotecară - capitalurile sunt atrase în special pentru construirea de locuințe; piața financiară - pentru emisiunea, plasarea și tranzacționarea titlurilor de capital pe termen lung.

Abordarea anglo-saxonă, bazată pe manifestarea liberă a cererii și ofertei pe fiecare tip de piață în parte și care prezintă instrumente, operatori și instituții de reglementare și supraveghere specifice și în care piața financiară cuprinde: piața de capital - pentru capitaluri pe termen mediu și lung; piața monetară - pentru capitaluri atrase și plasate pe termen scurt.

În fapt, organizarea instituțională a piețelor este dată de trei elemente: instrumentele folosite de fiecare piață; operatorii specifici; mecanismul de piața cu regulile sale specifice.

Spre deosebire de piețele monetare, unde instrumentele se negociază pe termen scurt, piața de capital se caracterizează prin tranzacții pe termen mediu și lung cu valori mobiliare specifice: acțiuni, obligațiuni, bonuri de tezaur și derivate pe baza acestora: contracte options, futures, forward (care au cunoscut o dezvoltare spectaculoasă în ultimii ani).

În general, instrumentele pe piața de capital sunt: valori mobiliare cu venituri fixe:

- titluri de valoare de trezorerie:

- note de trezorerie;

- obligațiuni de trezorerie

- titluri de valoare emise de agenții guvernamentale;

- obligațiuni municipale;

- obligațiuni ale societăților comerciale. valori mobiliare cu venituri variabile:

- acțiuni comune și preferențiale;

- derivate:

- combinate;

- forwards;

- standardizate (futures, options).

- sintetice (contracte pe indici bursieri).

Organizarea unei piețe de valori mobiliare depinde de satisfacerea unor condiții obligatorii: existența cererii de capital din partea societăților publice sau private, guverne, instituții financiar-bancare, societăți de asigurare. Cererea este exprimată prin emisiunea de valori mobiliare, care urmează a fi schimbate pe lichidități pentru satisfacerea nevoii economice. Cererea poate fi:

- structurală - pentru finanțarea de investiții productive de bunuri și servicii, de creare de noi societăți, de dezvoltare a celor existente, de achiziționare de bunuri și servicii de către persoane fizice sau juridice;

- conjuncturală - pentru necesități tranzitorii: limitări la plafonul de credite, deficite bugetare și ale balanțelor de plăți; existența ofertei de capital pe baza disponibilităților acumulate prin care se vor achiziționa titlurile de pe piață; tranzacții cât mai ușoare și rapide; posibilitatea de întâlnire a cererii cu oferta într-un loc centralizat, bine determinat: referința poate fi fizică sau informațională (concentrarea datelor într-o rețea electronică specializată); nivelul cursului de cumpărare și de vânzare trebuie să fie public.

Piața de capital are două componente:

1. Piața primară - asigură întâlnirea cererii cu oferta de titluri permițând finanțarea activității agenților economici. Este mijloc de distribuire și plasament de titluri.

2. Piața secundară - are rolul de concentrare a cererii și ofertei de titluri derivate. Este deschisă, publică (plasamentul se efectuează în marea masă a investitorilor și tranzacțiile au caracter public). Există în practică emisiuni și plasamente private, dar ele nu fac obiectul reglementărilor și nu beneficiază de mecanismele specifice unei piețe financiare publice.

Pentru a funcționa eficient, piața secundară trebuie să respecte anumite cerințe: lichiditate: abundența de fonduri și titluri asigură continuitatea; eficiența: mecanisme operative la costuri cât mai reduse; transparența: informația asigură o bună orientare investițională și contracararea tendințelor de monopol; corectitudine: prin reglementări se contracarează tendințele de manipulare a pieței; adaptabilitatea la condițiile economice și extra-economice.

Funcțiile pieței secundare sunt: asigurarea lichidității și mobilității economiilor investite; răspunsul la necesitatea creării unei piețe oficiale și organizate pentru deținătorii care doresc recuperarea fondurilor înainte de scadență (durata de viață a acțiunii este egală cu durata de viață a societății care în general este de 99 ani și mai mult; este puțin probabil ca un deținător va aștepta sfârșitul acestei perioade pentru a-și retrage investiția inițială); evaluarea permenentă a titlurilor cotate.