Managementul operațiunilor bancare

CAPITOLUL 1

1. BANCA - ELEMENT ACTIV AL STRUCTURILOR PIEŢEI

1.1. Sistemul bancar românesc

STRUCTURA SISTEMELOR BANCARE

În principalele ţări dezvoltate sistemele bancare sunt eterogene, respectiv, cuprind o diversă tipologie de bănci, dar manifestă tendinţa de uniformizare în contextul procesului de globalizare financiară.

Din punct de vedere al organizării activităţii bancare şi al gradului de specializare este posibilă stabilirea unei distincţii între două tipuri de sisteme bancare:

1. sisteme bancare ale Europei continentale

2. modelul american

Modelul băncii universale este predominant în Europa continentală. O bancă universală poate fi prezentată ca o instituţie care oferă o gamă largă şi completă de servicii financiare: acordă credite, colectează depozite, gestionează mijloacele de plată, realizează plasamente în titluri şi participaţii la capitalul întreprinderilor. Modelul băncii universale s-a impus în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, perioadă în care bancherii au angajat băncile în activităţi diverse şi în special în operaţiuni internaţionale.

Datorită integrării financiare avansate, principiul băncii universale s-a răspândit cu uşurinţă, Germania putând fi citată pentru dezvoltarea celui mai complet şi dezvoltat model de bancă universală. În Franţa, cele mai vechi instituţii bancare, precum Crédit Lyonnais, Banque Nationale de Paris şi Sociéte Generale au fost înfiinţate şi organizate după acest model.

În SUA principiile băncii universale s-au aplicat până la reformele bancare ce au urmat crizei din anii ’30. Prin cadrul legislativ introdus în 1933 (Glass-Stegal Act) s-a produs o separare funcţională şi geografică a activităţii bancare, iar băncile comerciale (de depozit) şi-au delimitat activitatea faţă de băncile de afaceri (de investiţii). Mai recent, în 1993, prin Banking Act, băncilor americane li se interzice implantarea simultană de sucursale în celelalte state ale Federaţiei.

Specializarea băncilor impusă prin reglementări a antrenat o importantă fragmentare a sistemului bancar american, caracterizat printr-un număr foarte mare al instituţiilor şi organismelor de credit (24000 în anul 1995, de 40 de ori mai mult decât nivelul înregistrat într-o ţară europeană). În acelaşi an, în Germania funcţionau 3500 de instituţii iar în Franţa 600. Referitor la acest aspect, ca tendinţă generală se manifestă diminuarea numărului de organisme bancare şi de credit.

CONŢINUTUL ŞI FUNCŢIILE SISTEMULUI BANCAR

Activitate bancară = atragerea de depozite sau alte fonduri rambursabile de la public şi acordarea de credite în cont propriu;

Sistemul bancar al economiei de piaţă reprezintă totalitatea băncilor care funcţionează în economie într-o anumită perioadă.

Aceste bănci sunt privite ca fiind întreprinderi specializate în circulaţia capitalului de împrumut şi care au drept mobil al activităţii obţinerea unui profit.

Este alcătuit din două subsisteme: sistemul băncii centrale şi sistemul băncilor de credit.

Funcţiile sistemului bancar se împart în două mari grupe: funcţii comune tuturor băncilor sau mai multor categorii de bănci şi funcţii specifice anumitor bănci.

În prima grupă se cuprind:

Funcţia de mijlocitoare ale creditului în economie

Funcţia de mijlocitoare ale plăţilor în economie

Funcţia privind colaborarea cu alte organisme bancare internaţionale.

În cea de a doua grupă se cuprind:

1) Funcţia de emitere a unor titluri de credit. (Este cazul băncii centrale din fiecare ţară, care emite bancnote).

2) Funcţia cambiară o îndeplineşte banca centrală dintr-o ţară, în care sens realizează trei subfuncţii:

Asigură, singură sau în concurenţă cu băncile comerciale, schimbul valutar;

Gestionarea rezervelor de aur şi de devize ale ţării respective;

Vigilenţa asupra taxei de schimb a monedei naţionale în raport cu monedele altor ţări, în care sens banca centrală menţine această taxă la un anumit nivel sau, dimpotrivă, o lasă liberă.

3) Funcţia de bancă a statului şi administraţiei publice

4) Funcţia de bancă a băncilor o realizează tot banca centrală, în care sens aceasta deschide conturi pentru depunerile băncilor comerciale, furnizează resurse de finanţare pentru aceste bănci şi intervine pe piaţa monetară (interbancară), realizând politica monetară a statului.

5) Funcţia economică şi problemele indepedenţei băncii centrale, înţeleasă în sensul legăturii băncii centrale cu economia, iar independenţa băncii centrale, înţeleasă în sensul eliminării influenţelor oamenilor politici asupra ofertei de monedă.

6) Funcţia disciplinară o realizează banca centrală (în anumite ţări), prin exercitarea unui control asupra băncilor comerciale şi a altor instituţii de credit, control care vizează siguranţa depozitelor şi evitarea unor situaţii de faliment al băncilor.

În câmpul (sfera) acestei funcţii intră:

a) Controlul privind existenţa, activitatea şi transformările care survin în bănci

b) Concentrarea riscurilor bancare

c) Controlul lichidităţii (capacităţii băncii comerciale de a face faţă datoriilor pe care le are);

d) Controlul solvabilităţii

Particularităţi privind înfiinţarea, autorizarea şi funcţionarea băncilor comerciale

Institutiile de credit, persoane juridice romane, se pot constitui si functiona, in una din urmatoarele categorii:

a) banci;

b) organizatii cooperatiste de credit;

c) banci de economisire si creditare in domeniul locativ;

d) banci de credit ipotecar;

e) institutii emitente de moneda electronica.

Banca Nationala a Romaniei este autoritatea competenta cu privire la reglementarea, autorizarea si supravegherea prudentiala a institutiilor de credit.

Institutie de credit inseamna:

a) o entitate a carei activitate consta in atragerea de depozite sau de alte fonduri rambursabile de la public si in acordarea de credite in cont propriu;

b) o entitate, care emite mijloace de plata in forma de moneda electronica, denumita institutie emitenta de moneda electronica;

Necesitatea obtinerii unei autorizatii si conditii minime de autorizare

In vederea desfasurarii activitatii in Romania, fiecare institutie de credit trebuie sa dispuna de o autorizatie potrivit ordonantei de urgenta nr. 99/2006.

Banca Nationala a Romaniei stabileste prin reglementari si notifica Comisiei Europene conditiile in care poate acorda autorizatie si documentatia care trebuie sa insoteasca cererea pentru obtinerea autorizatiei.

Banca Nationala a Romaniei nu poate acorda autorizatie unei institutii de credit, daca aceasta nu dispune de fonduri proprii distincte sau de un nivel al capitalului initial cel putin egal cu nivelul minim stabilit prin reglementari, care nu poate fi mai mic decat echivalentul in lei a 5 milioane euro.

La constituirea unei institutii de credit, persoana juridica romana, capitalul initial este reprezentat de capitalul social, cu exceptia cazurilor in care institutia de credit care se constituie este rezultata dintr-un proces de reorganizare prin fuziune sau divizare.

Capitalul social al unei institutii de credit, persoana juridica romana, trebuie varsat integral si in numerar la momentul subscrierii, inclusiv in cazul majorarii acestuia, aporturile in natura nefiind permise. Actiunile/partile sociale ale unei institutii de credit, persoana juridica romana, pot fi numai nominative. In actele lor constitutive, institutiile de credit, persoane juridice romane, nu vor putea stabili exceptii de la principiul potrivit caruia o actiune da dreptul la un singur vot.

La constituire, aporturile la capitalul social trebuie sa fie varsate intr-un cont deschis la o institutie de credit. Acest cont este blocat pana la inmatricularea institutiei de credit, persoana juridica romana, in registrul comertului.