Managementul Producției

1.1. Principalele obiective ale managementului productiei

1.2. Obiectivele specifice managementului productiei

1.2.1. Minimizarea riscurilor

1.2.2. Diminuarea costului produsului

1.2.3. Diminuarea productiei neterminate

1.2.4. Reducerea termenelor comerciale

1.2.5. Cresterea productivitatii muncii

1.2.6. Diminuarea cheltuielilor generale

1.2.7. Optimizarea stocurilor

1.2.8. Realizarea produselor

1.2.9. Optimizarea achizitiilor

1.1. Principalele obiective ale managementului productiei

Managerii întreprinderilor doresc ca activitatile derulate sa conduca la cresterea continua a eficientei si eficacitatii, dezvoltând sistemul în concordanta cu solicitarile mediului, îmbunatatind performantele tehnice si economice ale produselor realizate, asigurând prosperitatea organizatiei pe termen lung într-un climat de munca inovant si motivational. Prin activitatile sale specifice managementul productiei urmareste cu prioritate realizarea a doua categorii de obiective:

1. De a satisface clientii în conformitate cu obligatiile asumate:

- de a prevedea ce doreste clientul, care sunt asteptarile sale si care sunt preferintele pentru viitorul apropiat;

- de a multumi clientul cu privire la pretul produsului prin minimizarea cheltuielilor aferente realizarii produsului;

- de a oferi produsul la timpul solicitat.

2. De a combina resursele puse la dispozitie:

- astfel încât bunurile si serviciile contractate sa fie realizate conform previziunilor;

- organizând procesul productiv într-o maniera care sa gestioneze realist si judicios resursele.

Se poate concluziona ca managementul productiei trebuie sa gaseasca solutia prin care sa satisfaca clientul utilizând cât mai economic resursele puse la dispozitie. Din pacate, cele doua deziderate nu pot fi concomitent maximizate datorita aparitiei unor elemente conflictuale, astfel încât secvential într-o faza initiala conducatorii trebuie sa stabileasca nivelele adecvate care satisfac clientii în termeni de pret, calitate si timp urmând ca apoi în faza secundara sa gaseasca metodele organizatorice care sa asigure utilizarea judicioasa a resurselor.

Trebuie precizat ca orice întreprindere industriala are furnizori si clienti, realizând valoare adaugata prin produsul oferit. Valoarea adaugata reprezinta motorul economic al societatii permitând:

- furnizarea de produse utile catre clienti;

- crearea de bogatie economica;

- distributia bogatiei economice catre personal, furnizori, colectivitate si actiuni;

- finantarea pe viitor a întreprinderii si crearea unor rezerve cu ajutorul carora se pot contracara consecintele conjuncturilor politice sau economice defavorabile.

1.2. Obiectivele specifice managementului productiei

Într-o abordare sumara, lipsita de profunzime, se poate declara ca managementul productiei are ca obiectiv realizarea unei productii de bunuri care se comercializeaza pe piata. Este o certitudine ca, întreprinderea, spre deosebire de alte organizatii, realizeaza bunuri pentru comercializare, dar aceasta consecinta logica nu justifica multitudinea si complexitatea actiunilor pe care managerii le initiaza si conduc în directia optimizarii proceselor si a rezultatelor economice. Pentru a întelege corect obiectivele derivate ale managementului productiei merita sa jalonam sumar evolutia competitivitatii întreprinderii, capacitatea agentului economic de a face fata concurentei, criteriile principale dupa care se apreciaza gradul de competitivitate fiind: nivelul pretului, calitatea produselor, calitatea serviciilor, productivitatea muncii, respectarea termenelor contractuale etc.

Industria, în prima sa faza, sfârsitul secolului XIX – prima jumatate a secolului XX, a cunoscut o crestere deosebita cu o piata avida de bunuri, în care oferta era cu mult inferioara cererii. Este faza productiei pentru vânzare. Principalele caracteristici ale perioadei: cantitati economice, stocuri tampon între posturile de lucru, productia în serie sau masa, durate de fabricatie stabilite în functie de ciclul de productie etc.

În deceniile VII – VIII ale secolului XX, fiind echilibrata cererea cu oferta intram într-o faza noua în care clientul îsi alege furnizorul iar întreprinderea trebuie sa produca ce se va vinde. Se elaboreaza previziuni comerciale, se realizeaza coordonarea productiei în functie de comenzi, reorganizarea aprovizionarii si procurarii materialelor, reconsiderarea nivelului de stocuri etc.

Foarte rapid însa s-a trecut în faza caracterizata prin oferta excedentara datorata concurentei existente si a educarii utilizatorilor, cu clienti tot mai exigenti. Competitivitatea întreprinderii într-un mediu concurential accentuat poate fi câstigata doar daca:

- se stapânesc si se micsoreaza continuu costurile;

- se asigura o calitate ireprosabila produselor si serviciilor oferite;

- termenele de livrare sunt continuu reduse, oferta fiind prompta si conforma cu doleantele clientilor;

- se accepta productia unor serii de fabricatie reduse, dar personalizate;

- exista o mare adaptabilitate la evolutia conceptuala a produselor sau a tehnologiilor de fabricatie.

În aceasta faza, întreprinderea, tinde sa produca ceea ce este deja vândut, astfel încât dezvoltarea strategiei organizatiei trebuie sa niveleze considerentele susmentionate: pret-calitate, pret-serie mica, obiective divergente care necesita arbitraje pentru a obtine o coerenta globala.