Managementul Producției

1.1 ABORDAREA ÎNTREPRINDERII INDUSTRIALE ÎN VIZIUNE CIBERNETICĂ

O clasă importantă de sisteme o reprezintă sistemele cibernetice, ce au încorporat în structura lor un subsistem de decizie/reglare, care le conferă proprietatea de autoreglare şi le permite acestora să reacţioneze la acţiunea factorilor perturbatorii interni/externi şi să-şi păstreze autocontrolul pe diferite perioade de timp.

Reluând formalizarea conceptului de sistem, prezentată în cursul anterior, introducem notaţiile: u - vectorul intrărilor (concluzii, informaţii, decizii, resurse ş.a); y - vectorul ieşirilor ( produse, servicii,informaţii, decizii etc); A- operatorul sistemului (modalităţi de transformare a intrărilor în ieşiri); R – operatorul blocului de reglare În absenţa blocului de reglare, sistemul simplificat reprezintă, un sistem deschis, relaţia dintre intrările şi ieşirile sistemului se reprezintă ca în fig 1.1. În acest caz, dacă operatorul A acţionează multiplicativ şi este de tip matrice, relaţia dintre intrări şi ieşiri se poate scrie: y=A•u. Un exemplu sugestiv îl oferă un sistem productiv modelat cu o funcţie de producţie bifactorială. Considerând ca intrări cei doi factori de producţie K (capitalul) şi L ( forţa de muncă), operatorul A va fi reprezentat de forma analitică particulară a unei funcţii de producţie, iar ieşirea y poate să reprezinte volumul sau valoarea producţiei. Astfel, modelul matematic poate fi scris sub forma:

reprezintă mulţimea combinaţiilor admisibile de factori tehnologici.

În particular, modelul sistemului poate fi reprezentat de o funcţie de producţie de tip Cobb - Douglas , în care parametrii A R+ şi α (0,1) se determină cu ajutorul unor proceduri statitisco-matematice şi au semnificaţie enomică cunoscută(α reprezintă coeficientul de elasticitate a factorilor). În cazul unui sistem cibernetic este necesară evidenţierea blocului de reglare (operatorul R), care are rolul de a compara ieşirea efectivă a sistemului (y) cu o o ieşire dorită ( ), numită scop sau obiectiv, şi în cazul existenţei unei abateri semnificative, │y-y0 │> , impune luarea unei decizii de modificare a vectorului de intrare (u). Modelul grafic al sistemului este ilustrat în fig 1.2. Cum Δu depinde de vectorul y, se poate considera Δu = R•y în ipoteza că operatorul R acţionează multiplicativ. Relaţia dintre intrarea şi ieşirea sistemului poate fi descrisă succesiv astfel: y = A(u+Δu) y=A(u+R•y) y=A•u+A∙R•y (E-A∙R)y=A.u, unde E este operatorul identic. Asumând ipotezele de inversabilitate necesare, avem:

sau în cazul unor operatori scalari avem: y = (1/(1-A∙R)∙A∙u, relaţie cunoscută ca ecuaţia reglării, în care 1/(1-A∙R) cuantifică acţiunea blocului de reglare, iar A cuantifică acţiunea sau funcţionalitatea sistemului. În absenţa blocului de reglare (R=0) se revine la cazul anterior y=A∙u. În cazul unui sistem productiv, abaterile output-ului de la obiectivul sistemului se pot datora unor factori perturbatori interni, cuantificabili pe baza analizei de sistem, respectiv a operatorului A ( căderea unor utilaje) sau a unor factori perturbatori externi(lipsa forţei de muncă, fluctuaţii imprevizibile în procesul de aprovizionare,blocaje financiare etc.) O reprezentare cibernetică întâlnită frecvent în studiul sistemelor sociale (sistemul de producţie) din teoriile manageriale este cea prezentată în fig 1.3.

Din figura 1.3 rezultă următoarele componente ale sistemului de producţie: - intrările I, constituite din materiale, energie, bani şi timp; - structura de transformare T(f), formată din specialişti, muncitori,utilaje, echipamente, instalaţii, construcţii, informaţii tehnico-ştiintifice, legislaţia structura organizatorică; - sistemul informaţional If(s), factorii de mediu, restricţii interne şi externe; - ieşirile E, compuse din produse, rezultate şi termene de realizare; - obiectivele Q, constituite din indicatori şi termene de realizat;