Managementul producției

1. DEFINIREA, LOCUL, ROLUL SI ATRIBUTIILE ÎNTREPRINDERILOR MODERNE

DE PRODUCTIE

1.1. INTRODUCERE

Întreprinderea industriala reprezinta o unitate economica de baza în cadrul economiei

nationale. Ea este veriga primara, de baza a economiei, la nivelul careia se desfasoara activitatile

de productie specifice profilului ei.

Întreprinderea de productie industriala este veriga organizatorica unde are loc fuziunea

dintre factorii de productie (resurse umane si material-organizatorice) cu scopul de a produce si

desface bunuri economice în structura, cantitatea si calitatea impusa de cererea de pe piata si

obtinerea de profit1.

Unii autori2 sunt de parere ca întreprinderea este un sistem care produce bunuri si servicii

destinate vânzarii, realizate cu ajutorul mijloacelor fixe si umane, având structura si finalitate

economica, precum si autonomie decizionala.

Întreprinderea industriala, ca forma specifica de întreprindere, reprezinta o unitate economica

în care se desfasoara în mod direct, nemijlocit, procesul de productie industrial. Ea mai poate fi

definita si ca reprezentând o unitate de baza a economiei nationale, care dispune de resurse fizice,

umane si financiare, pe care un colectiv de oameni le foloseste pentru realizarea procesului de

productie pe baza principiilor de eficienta si rentabilitate, în vederea obtinerii de bunuri, executarii

de lucrari si servicii cu caracter industrial destinate satisfacerii cerintelor pietei interne si externe.

Scopul principal al unei întreprinderi consta în fabricarea de bunuri, executarea de lucrari

sau prestarea de servicii pentru a satisface cerintele pietei, în conditiile unui context relational

economic client-furnizor, în care întreprinderea joaca alternativ unul sau altul din aceste roluri.

Privita în ansamblul, ca unitate organizatorica constituita pentru realizarea unei activitati

industriale, specifica ramurii sau subramurii din care face parte, întreprinderea este atât utilizatoare de

resurse, cât si sursa de bogatie si detinatoare de puteri economice.

Prin obiectul activitatii ei, o întreprindere industriala are rolul de a administra cu eficienta

maxima mijloacele de care dispune, de a asigura îndeplinirea ritmica si integrala a productiei

prevazute, ridicarea calitatii produselor, folosirea completa a capacitatilor de productie,

modernizarea proceselor tehnologice, cresterea productivitatii muncii, reducerea continua a

cheltuielilor de productie si sporirea pe aceasta baza a profiturilor.

În contextul noilor abordari ale conceptului de întreprindere în economia de piata, aceasta

este privita ca un grup de persoane, organizat pe baza unor criterii juridice, economice si

tehnologice, care concepe si realizeaza un proces de productie specific, în vederea oferirii pe piata a

produselor executate pentru satisfacerea anumitor nevoi si cerinte ale clientilor sai.

În functie de profilul activitatii întreprinderii, produsele executate se pot prezenta sub forma

de bunuri materiale pentru consum productiv (materii prime si materiale, energie, echipamente de

productie etc.) sau individual (bunuri alimentare, de larg consum, de folosinta îndelungata s.a.),

lucrari (tehnologice, de montaj, de reparatii sau de alta natura) si servicii (personale, de afaceri,

publice sau pentru alte necesitati).

1.2. TRASATURILE SI COMPONENTELE DE BAZA ALE UNEI ÎNTREPRINDERI DE

PRODUCTIE

Dupa unii autori3, caracteristicile principale ale între-prinderii de productie sunt:

- unitatea tehnico-productiva;

- unitatea organizatorico-administrativa;

- unitatea economico-sociala.

Unitatea tehnico-productiva este determinata de faptul ca întreprinderea de productie

dispune de un complex de factori, în anumite raporturi cantitative si calitative, astfel încât sa fie

realizat în conditii de eficienta obiectivul stabilit de catre aceasta.

În cadrul acestei trasaturi de baza se evidentiaza doua aspecte principale:

a) omogenitatea procesului tehnologic în toate subunitatile de productie de baza specializate

în executarea anumitor produse sau componente ale acestora;

b) unitatea productiei fabricate în întreprindere.

Pentru întreprinderile caracterizate prin omogenitatea procesului tehnologic, în cadrul

subunitatilor sale de productie de baza, procesul tehnologic este asemanator, utilizându-se masini si

utilaje cu aceeasi destinatie tehnologica, muncitorii au aceeasi profesie si grad de calificare, iar

modul de organizare al acestor subunitati este asemanator.

În cadrul unitatilor de productie ale întreprinderii pot exista diferite variante de unitati

tehnico-productive, si anume:

- cele constituite în unitati de productie pentru executarea unui anumit stadiu sau a unei

anumite faze a procesului tehnologic pentru toate produsele sau piesele prevazute în planul

întreprinderii (sectii de turnatorie, forja, prelucrare mecanica si montaj unde sa se execute

piese turnate sau forjate sau sa se realizeze operatii de prelucrare mecanica sau montaj

pentru toate produsele);

- unitati de productie pentru executarea unui anumit tip de produs, reunindu-se în cadrul

fiecareia toate stadiile sau fazele necesitate de executarea lui;

- se organizeaza sectii de productie pentru executarea anumitor stadii ale procesului de productie,

de regula pregatitoare, pentru toate produsele întreprinderii, urmând a se constitui sectii de

productie pentru executarea celorlalte stadii ale procesului tehnologic (de prelucrare, finisaj sau

montaj) pe fiecare produs în parte.

Unitatea organizatorico-administrativa este data de faptul ca la înfiintarea întreprinderii se

stabileste pentru aceasta un sediu, un obiect al activitatii, o denumire, un complex de mijloace de

productie, un personal si o conducere proprie.

Din aceasta perspectiva întreprinderea are urmatoarele caracteristici:

a) poate decide asupra produselor sau serviciilor care vor fi oferite pe piata;

b) poate decide asupra metodelor de management care vor fi utilizate;

c) poate decide asupra modului de utilizare a resurselor si a modului de împartire a

profitului.

Unitatea economico-sociala este data de faptul ca întreprinderea este organizata si

functioneaza pe baza principiilor de rentabilitate si de eficienta economica.

Din aceasta perspectiva, întreprinderea se caracterizeaza din punct de vedere economicosocial

prin urmatoarele:

a) are în dotare mijloace de productie proprii;

b) functioneaza pe baza strategiei si tacticii stabilite de conducerea acesteia în vederea

realizarii obiectivului propus;

c) poate fi desfiintata, reorganizata sau poate sa-si modifice obiectul de activitate,

denumirea sau sediul pe baza unor hotarâri ale organelor care au consti-tuit-o;

d) îsi desfasoara activitatea pe baza de autofinantare;

e) trebuie sa asigure cunoastere temeinica a pietelor de desfacere în vederea realizarii

integrale a productiei.

Aceste trasaturi de baza ale unei întreprinderi de productie industriala pot avea o serie de

particularitati distincte, în functie de conditiile specifice în care o întreprindere sau alta îsi

desfasoara activitatea.

Aceiasi autori sustin ca, înfiintarea si functionarea oricarei întreprinderi presupun existenta

concomitenta a unor componente de baza care o definesc ca o entitate distincta cu functionalitate

proprie.

Prima componenta este cuplul produse-piete. Acesta se concretizeaza în portofoliul

produselor executate si oferite de întreprindere si pietele carora le sunt destinate produsele

respective. Fiecare cuplu produse-piete defineste un anumit domeniu (sector) de activitate a

întreprinderii. O întreprindere poate sa-si desfasoare activitatea într-un anumit domeniu sau în mai

multe domenii, uneori înrudite ori complementare, alteori complet diferite.

În legatura cu aceasta componenta pot fi identificati doi factori esentiali ai mediului de

competitie:

- clientii care solicita produsele executate de întreprindere, pentru satisfacerea anumitor

nevoi primare si cerinte proprii;

- concurentii (competitorii) care sunt angrenati în acelasi domeniu de activitate si ofera pe

pietele respective produse similare sau de substitutie (înlocuitoare).

Cea de-a doua componenta necesara pentru constituirea si functionarea unei întreprinderi o

constituie investitorii de capital.

Acestia, în scopul obtinerii unui profit scontat sau a altor "avantaje" economice ori

neeconomice, îsi risca capitalul investit si îsi asigura puterea de decizie formala la nivelul

întreprinderii. Prin intermediul acestei componente se pot individualiza patronatele si asociatiile de

investitori, ca factori ai infrastructurii sectoriale, care influenteaza într-o oarecare masura activitatea

întreprinderilor din unele domenii.

În sfârsit, cea de-a treia componenta este reprezentata de salariatii întreprinderii, atât cei

care asigura managementul ei, cât si cei care sunt implicati în realizarea proceselor de executie.

Acestia, în schimbul salariului primit, al conditiilor de munca asigurate si al altor elemente

de motivare materiala sau morala, îsi pun la dispozitia întreprinderii capacitatea lor fizica si

intelectuala, abilitatile profesionale, experienta, talentul etc.