Managementul producției

În momentul actual de dezvoltare se poate aprecia că producţia de bunuri materiale va continua, dar în contextul unor mutaţii profunde care nu mai sunt compatibile cu concepţiile şi metodele consacrate de producţie. În acest context o abordare realistă a problematicii activităţii de producere de bunuri materiale presupune tratarea sistemică a întregului aparat de producţie.

Accepţiunea cea mai largă a noţiunii de sistem este aceea de grupare de elemente componente care respectă un ansamblu de reguli de funcţionare şi care acţionează împreună pentru atingerea unui obiectiv comun. În activitatea industrială abordarea sistemică a problematicilor specifice consideră că orice mijloc tehnic, maşina unealtă, obiect al muncii, atelier, secţie, întreprindere sau industrie sunt mulţimi de sisteme reunite, după anumite reguli şi care îndeplinesc un scop bine precizat. Drept sistem industrial vom considera orice tip de de unitate de producţie industrială sau diviziune a acesteia precum şi orice reuniuni de astfel de unităţi. Abordarea sistemică presupune luarea în considerare a trei categorii de activităţi fundamentale care constituie separat şi împreună metoda sistemică şi anume: analiza sistemelor, ingineria sistemelor şi conducerea sistemelor. Analiza sistemelor este axată pe o reţea complexă de elemente existente efectiv sau imaginate, fiind un proces de investigare creativă care abordează multitudinea de problematici axate pe obiectivele, criteriile de evaluare şi variantele de soluţionare pentru sistemul investigat. Conducerea sistemelor cuprinde funcţiile şi metodele necesare pentru operarea unui sistem existent sau pentru a se ajunge la realizarea efectivă, practică a unui sistem nou.

Tratarea sistemică a unei unităţi de producţie presupune determinarea interacţiunilor dintre diversele subsisteme şi structuri componente ale acesteia. În general, prin sistem se înțelege un ansamblu de elemente aflate într-o relaţie de interdependenţă şi interacţiune reciprocă, formând un tot organizat şi funcţional. Sistemele sunt caracterizate de trei elemente, şi anume:

·obiective - obiectivul unui sistem este bine definit atunci când există un mijloc ce poate fi utilizat pentru obţinerea rezultatelor dorite;

·sarcini - sarcina sistemului derivă din obiectivul sistemului, în sensul că un anumit obiectiv poate fi atins prin realizarea mai multor sarcini;

·funcţii - funcţia unui sistem este proprietatea acestuia de a transforma intrările în ieşiri şi defineşte modul cum se realizează sarcina.

Producţia

Sistemul de producţie este componenta principală a unei economii naţionale, contribuind la cristalizarea într-o structura unitară a tuturor celorlalte sisteme, care concură la desfăşurarea proceselor economice şi sociale. Sistemul de producţie este un ansamblu ordonat de elemente caracterizate prin interconexiune şi interacţiune capabil să realizeze sub acţiunea diferiţilor stimuli (decizii) un anumit obiectiv cu anumite performanţe.

Folosind conceptul de sistem definit anterior se poate da o și o altă definiție a Sistemului de producţie: Sistemul de producţie este un ansamblu de elemente care acţionează şi reacţionează unele asupra celorlalte în funcţie de anumite limitări (restricţii) impuse de modul de aranjare a acestor elemente (organizare; structură) şi în funcţie de anumite reguli practice, rezultate din necesitatea de cooperare între elemente (regulament de funţionare). Rezultatul activităţii unui Sistem de producţie îl constituie un produs singular sau multiplu.

În accepţiunea cea mai generală activităţile din cadrul unui sistem de producţie pot fi considerate a fi rezultatul acţiunii conjugate a unei structuri constituite din trei subsisteme generale:

Sistemul decizional (SD) - având rolul de a conduce prin decizii activităţile desfăşurate în cadrul sistemului de producţie în vederea rezolvării obiectivelor fixate anterior sistemului şi a îndeplinirii scopului creării acestuia.

Sistemul operaţional (SO) - având rolul de a executa deciziile emise folosind resursele disponibile furnizate sistemului de producţie şi repartizate pe obiectivele stabilite anterior.

Sistemul informaţional (SI) - având rolul de a asigura legătura în ambele sensuri între sistemul decizional şi sistemul operaţional.

Studiul problematicilor sistemelor de producţie în complexitatea şi diversitatea lor de concretizare, presupune analiza modului de funcţionare individuală şi corelată a celor trei sisteme generale definite. Sistemul decizional trebuie analizat sub aspectul modului de alcătuire a unei structuri de activităţi şi responsabilităţi, de sarcini şi atribuţii, de autorităţi şi decizii. Sistemul operaţional trebuie analizat făcând apel la tehnicile tradiţionale şi moderne de analizare şi organizare a muncii. Sistemul informaţional trebuie analizat sub aspectul fluxurilor de circulaţie în toate sensurile ale tuturor informaţiilor necesare pentru îndeplinirea scopului existenţei sistemului de producţie.

Există două sisteme de analiză ale sistemelor de producţie :

P1. Nu se poate acţiona asupra unuia din cele trei sisteme generale componente ale Sistemului de producţie, fără consecinţe şi asupra celorlalte două.

Pornind de la acelaşi concept de sistem, se poate remarca faptul că datorită pe de o parte unităţii ansamblului care formează sistemul de producţie şi pe de altă parte eterogenităţii elementelor lui componente, analiza independentă a unuia din din elementele componente poate duce la rezultate care să ignore obiectivele ansamblului, constatare care permite enunţarea celui de-al doilea principiu fundamental al analizei sistemelor de producţie:

P2. Optimizarea ansamblului nu poate fi rezultatul optimizării fiecărui element component, respectiv condiţiile de funcţionare optimă ale ansamblului se pot obţine numai punând anumite componente într-o stare de suboptim.

Respectarea acestor două principii fundamentale permite eleborarea unor soluţii care să răspundă efectiv, complet şi clar problemelor pe care le are un sistem de producţie supus unui proces continuu de schimbare şi dezvoltare. Aceasta este de fapt situaţia majoritar întâlnită.

Sistemele de producţie diferă între ele indiferent dacă sunt vechi (existente) sau noi (create) şi indiferent dacă au sau nu acelaşi specific de producţie. Diferenţele se datorează în primul rând condiţiilor de bază reprezentate prin resursele umane şi materiale, care nu pot fi aceleaşi decât teoretic.

Aplicarea conceptului de sistem pentru cazul sistemelor de producţie, devine inoperantă dacă se ignoră această realitate. În interiorul unui SP elementele componente pot avea caracteristici diferenţiate de la sistem la sistem, caracteristici de care trebuie să se ţină seama dacă se urmăreşte atingerea unei productivităţi şi rentabilităţi pe măsura posibilităţilor existente.

Procesul de conducere al sistemului de producţie este realizat prin intermediul Subsistemului Decizional şi este fundamentat prin ştiinţa conducerii sau management, disciplină care a dezvoltat problematica metodele ştiinţifice ale conducerii în vederea atingerii obiectivelor derulării unei activităţi complexe. Conducerea sistemelor de producţie se realizează prin decizii.

Decizia este rezultatul unui proces de gândire desfăşurat în vederea executării sau neeexecutării uneia sau mai multor acţiuni. Decizia economică este o decizie aplicată domeniului conducerii sistemelor economice unde acţiunile au obiective specifice acestora. Deciziile tipice trebuie să răspundă unor întrebări de genul: Cât vom vinde? - Cum măsurăm calitatea? - Ce produs să oferim? - Cum să realizăm produsul/ cum să furnizăm serviciul? - Unde să amplasăm facilităţile de producţie? - Subcontractarea este o idee bună? - Cât de mari să fie stocurile?

Subsistemul operaţional, realizează transformările principale la nivelul ansamblului unui sistem de producţie. Structura necesară în acest scop reprezintă o configurație de resurse combinate pentru obţinerea produselor (bunuri sau servicii).

Producţia este activitatea socială în care oamenii cu ajutorul mijloacelor de producţie, exploatează şi modifică elemente din natură în vederea realizării de bunuri materiale destinate necesităţilor de consum. Altfel spus, producţia reprezintă ansamblul activităţilor şi proceselor prin intermediul cărora intrările în sistem sunt transformate în ieşiri.