Managementul Producției

Organizarea producţiei se face în funcţie de tipul de producţie – totalitatea

factorilor tehnici şi organizatorici care caracterizează stabilirea nomenclaturii

producţiei fabricate, volumul producţiei, gradul de specializare a locurilor de

muncă, etc. Astfel, se poate întâlni:

1. Producţie de masă – are ca şi caracteristică principală faptul că la fiecare

loc de muncă se execută permanent o anumită operaţie la unul şi acelaşi fel de

piesă. Caracteristicile acestui tip de producţie:

- fabricarea unei nomenclaturi reduse de produse (chiar a unui singur

produs) dar în cantităţi mari.

- constanţa fabricaţiei duce la specializarea fiecărui muncitor şi a fiecărui loc

de muncă în executarea unei anumite operaţii tehnologice;

- crearea unei linii tehnologice specializate pe produs sau piesă, ceea ce duce

la amplasarea în linie a utilajelor necesare;

- durată a ciclului de fabricaţie foarte redusă;

- transportul şi manipularea se face cu mijloace specializate iar controlul se

realizează direct în flux;

- nivelul indicatorilor economici: productivitatea, durata ciclului de

producţie, costuri, etc este mai favorabilă decât la celelalte tipuri de producţie.

2. Producţie în serie – caracterizată prin faptul că la locul de muncă se

execută permanent câteva feluri de operaţii la mai multe tipuri de piese, operaţii

care se execută într-o anumită succesiune şi se repetă după anumite perioade de

timp. Caracteristici:

- constanţa fabricaţiei unei producţii cu o nomenclatură relativ redusă;

- posibilitatea fixării unor operaţii asemănătoare pe fiecare loc de muncă,

fără a se realiza o specializare avansată a acestuia;

- fluxul tehnologic al diferitelor produse este diferit, ceea ce face ca utilajele

să fie amplasate după caracteristicile cantitative şi tehnologice;

- mişcarea pieselor de la o operaţie la alta se face pe loturi de fabricaţie.

Se deosebesc producţia de serii mari, serii mijlocii şi serii mici.

3. Producţia individuală – la locul de muncă se execută operaţii la diferite

piese, operaţii care se repetă la perioade de timp nedeterminate sau nu se mai

repetă. Caracteristici:

- se execută o gamă largă de produse în cantităţi mici, deseori unicat;

- fabricaţia are la bază comenzile din partea beneficiarului;

- verigile de producţie sunt organizate după principiul tehnologic;

- se folosesc utilaje universale;

- munca este înalt calificată;

- deplasarea produselor între locurile de muncă se face bucată cu bucată;

- ciclul de fabricaţie este lung.

Organizarea producţiei în flux

La baza organizării procesului de producţie stă îmbinarea raţională în timp şi

spaţiu a proceselor de bază, auxiliare şi de serie, trebuind totodată respectate

anumite principii:

1. Principiul proporţionalităţii – la fiecare operaţie, capacitate de producţie

sau numărul de muncitori trebuie să fie proporţională cu volumul cheltuielilor de

muncă necesare executării ei.

2. Principiul ritmicităţii implică continuitatea mişcării şi viteză constantă pe

linia de producţie.

3. Principiul simultaneităţii – operaţiile se execută concomitent la toate

locurile de muncă asupra tuturor produselor ce se află în fabricaţie pe linia de

producţie.

4. Principiul liniei drepte impune în cadrul locurilor de muncă ce necesită

operaţii conexe, începerea operaţiei acolo unde s-a încheiat precedenta, muncitorul

preluând lucrul de acolo de unde l-a încheiat cel dinainte.

5. Principiul continuităţii care exprimă necesitatea eliminării întreruperilor

de orice fel în fabricarea unui produs.

Trăsăturile producţiei în flux sunt:

- procesul de producţie este divizat în operaţii simple, egale între ele, sau

multiple, din punct de vedere al timpului necesar efectuării lor;

- fixarea unei anumite operaţii sau grupe de operaţii pe fiecare loc de muncă

sau pe o grupă de locuri de muncă;

- efectuarea operaţiilor în mod practic, fără întreruperi;

- locurile de muncă sunt amplasate în concordanţă deplină cu fluxul

tehnologic;

- trecerea pieselor de la o operaţie la alte se face bucată cu bucată sau în

loturi mici de transport;

- numărul locurilor de muncă trebuie să asigure menţinerea ritmului pentru

linia respectivă;

- calitatea este omogenă iar materialele şi semifabricatele trebuie să

corespundă standardelor.

Liniile de flux se clasifică în funcţie de:

- gradul de continuitate în linii în flux continuu şi linii în flux intermitent;

- natura ritmului: linii cu ritm reglementat (mijloacele de transport care

deservesc activitatea au o mişcare continuă sau pulsatorie) şi linii cu ritm liber

(viteza mijloacelor de transport nu este impusă, lucrându-se cu mici stocuri

intermediare);

- după gradul de specializare în linii monoobiect şi linii multiobiect;

- după mobilitatea obiectelor sau produselor supuse prelucrării în linii cu

obiect mobil (produsul trece de la un loc de muncă la altul) sau linii cu obiect

staţionar (produsul este fix – muncitorii sunt cei care se deplasează).