Managementul Proiectelor

SECTIUNEA II

MANAGEMENTUL PROIECTELOR – COORDONATE FUNDAMENTALE, CONCEPTE, NOTIUNI, TIPOLOGII, CARACTERISTICI SPECIFIC MANAGEMENTULUI PROIECTELOR CU FINANTARE EUROPEANA.

TEMA 6

Managementul – Fundamente teoretice, Caracteristici, Tipologii

Fundamente teoretice

În accepţiunea lui J.Serven Screiber managementul se consideră a fi cea mai nouă dintre ştiinţe şi cea mai veche dintre arte. Se consideră a fi o artă deoarece managerul trebuie să aibă capacitatea de a fixa obiective şi de a se organiza astfel încât prin coordonarea eforturilor să-şi realizeze obiectivele ţintite.

Din punct de vedere al conceptului de management acesta poate fi abordat ca disciplină ştiinţifică – defineşete natura şi caracteristicile procesului de conducere oferind un bagaj de cunoştinţe specifice necesare formării şi orientării activităţi managerilor – ca activitate practică prin care managerul coordonează activitatea altor persoane cu scopul realizării unor obiective într-un sistem organizat. Totodată, managementul poate fi abordat ca un centru de decizie, fiind reprezentat de o persoană sau un grup de persoane, investite cu autoritate formală în virtutea căreia sunt adoptate decizii privind activitatea şi/sau comportamentul altor persoane.

Sintetic se poate afirma că Managementul este ştiinţa organizării şi conducerii instituţiilor de orice fel pentru valorificarea eficientă a resurselor acestora în scopul oferirii de produse şi servicii specifice.

Managementul ştiinţific constă în aplicarea legităţilor, conceptelor, metodelor şi tehnicilor puse la dispoziţie de ştiinţa managementului în practica socială.

Acest proces de aplicare a elementelor teoretico-metodologice constă practic în munca de zi cu zi a managerilor în cadrul organizaţiilor. Evident că nu tot ceea ce fac managerii reprezintă management ştiinţific, ci numai acea parte a muncii lor care se bazează pe elementele ştiinţei managementului, cealaltă parte aparţine conducerii empirice pe bază de experienţă, fler etc.

Caracteristici ale managementului stiintific:

• caracter aplicativ şi concret (operaţionalizarea în practică, de fapt, munca de zi cu zi a managerilor);

• caracter creativ – adaptarea instrumentului ştiintific de management la situaţiile specifice ale organizaţiei;

• diversitatea şi eterogenitatea sa – managementul ştiintific este deosebit de divers în sensul că el variază de la o firma la alta şi în cadrul acestora de la o subdiviziune organizatorică la alta ca urmare a condiţiilor tehnice, economice, stiintifice, comerciale etc.;

• caracter “uman" pronunţat – se manifestă prin deciziile şi acţiunile oamenilor

cadrele de execuţie îşi pun amprenta asupra conţinutului şi modului de realizare a managementului ştiinţific.

Funcţiile managementului

Orice manager care exercită un management ştiinţific prin întreaga sa activitate realizează funcţiile conducerii - previziune, organizare, coordonare, antrenare, control-evaluare, în vederea stabilirii obiectivelor şi a realizării lor.

Funcţia de previziune cuprinde ansamblul acţiunilor prin care se stabilesc obiectivele organizaţiei pe termen scurt, mediu şi lung, se formulează modalităţile de realizare a acestora şi se fundamentează necesarul de resurse. Funcţia de previziune la nivelul organizaţiei se concretizează în: strategii, politici, planuri şi programe. Aceste rezultate ale previziunii se referă la aceleaşi elemente – obiective, modalităţi de acţiune pentru realizarea lor şi resurse necesare – dar au un orizont temporal, grad de detaliere şi rigurozitate în fundamentare diferite.

Functia de organizare cuprinde ansamblul acţiunilor prin care se constituie sistemul conducător, sistemul condus şi sistemul legăturilor dintre acestea. Organizarea managementului cuprinde în principal acţiuni prin care se constituie structura organizatorică a conducerii organizaţiei şi sistemul informaţional al acesteia.