Managementul Proiectelor de Construcții

1. CONCEPTE FUNDAMENTALE PRIVIND MANAGEMENTUL PROIECTELOR

1.1. Problematica generala a managementului proiectelor

Managementul proiectelor reprezinta o ramura specializata a managementului initiata în anii

1950 pentru coordonarea si controlul activitatilor din ce în ce mai complexe din industrie.

Aparitia si dezvoltarea managementului proiectelor au fost determinate în special de initierea

si derularea programelor spatiale ale N.A.S.A., de concurenta între statele dezvoltate pentru

suprematie în domeniul militar, de cerinta clientilor mediului socio-economic conform careia

proiectele lor trebuie sa fie executate în timpul cel mai scurt cu recuperarea cât mai rapida a

investitiilor.

În abordarea problematicii generale a mangementului proiectelor, se au în vedere

urmatoarele tendinte:

a) Organizatiile tind spre globalizarea activitatilor lor, aspect ce conduce la intensificarea

influentelor din mediul extern si la o trecere de la planificarea traditionala si sistemele CPM

(Computerized Project Management) la sisteme orientate pe proces, fundamentate pe comunicarea

si lucrul în echipa.

b) Cresterea accelerata a volumului de informatii si a cunostintelor. Puternicele facilitati

oferite de comunicarea prin Internet au inspirat crearea unor instrumente software integrate în

sistemul informatic organizational care asigura functionarea echipelor de lucru virtuale (ceea ce

înseamna ca membrii echipei de lucru se pot gasi în locatii geografice diferite si pot lucra ca si cum

s-ar gasi în acelasi loc).

c) Cresterea cererii pentru bunuri si servicii tot mai complexe si mai puternic personalizate.

d) Cresterea competitiei pe piata.

Problematica generala a managementului proiectelor poate fi diferentiata în functie de

domeniul în care se desfasoara:

- în domeniul societatilor comerciale, în special a celor din constructii, infrastructura,

telecomunicatii, informatica;

- în domeniul organizatiilor non-profit din educatie, sanatate, protectia mediului.

Complexitatea crescânda a problemelor de rezolvat cu ajutorul managementului proiectelor,

precum si cresterea numarului organizatiilor orientate pe proiecte au contribuit la profesionalizarea si

diversificarea problematicii managementului proiectelor. În 1969 s-a înfiintat Institutul pentru

Managementul Proiectelor, PMI (Project Management Institute) care cuprins în anii ’90 peste 10.000

de membri1.

Abordarea orientata pe proiecte (Project-Oriented Approach) reprezinta aplicarea metodelor,

instrumentelor si tehnicilor de managementul proiectelor în procesele de afaceri.

Domeniile PMBOK, apreciate ca traditionale în managementul proiectelor, sunt:

managementul scopului, managementul timpului, managementul resurselor, managementul

costurilor, managementul riscurilor, managementul calitatii, managementul comunicarii si

managementul achizitiilor. Potrivit aceleiasi surse, alte activitati generice pentru managementul

1 Irina Manolescu – Managementul Proiectelor, www.feaa.ro

proiectelor sunt considerate urmatoarele: managementul proiectelor generice, admionistrare, metrici,

planificare si urmarire (monitorizare), metodologia si procesele specifice proiectelor, managementul

programelor si biroul proiectului, revizuirea proiectului etc.

Proiectul reprezinta un ansamblu de eforturi temporare depuse pentru a crea un produs sau

de a asigura un serviciu. Aceasta este definitia „PMBOK” – Project Management Body of

Knowledge Guide, adica Ghid pentru corpul cunostintelor de managementul proiectelor.

Modelul triunghiular al unui proiect, fig.1.1, (Barnel, Deliotte, Haskins & Sells) pune în

evidenta interdependenta dintre cele trei elemente de baza ale unui proiect: obiectiv, costuri si timp2.

Fig.1.1 Modelul triunghiular al unui proiect

Dintr-o alta perspectiva, proiectul este un ansamblu de activitati încadrate în timp printr-un

început (Begin) si un sfârsit (End), carora li se aloca resurse limitate prin care se urmareste

îndeplinirea obiectivului prestabilit (fig.1.2).

Momentul initial (begin) este considerat momentul în care se ia decizia de a se trece la

conceperea unui proiect, iar momentul final (end) este cel în care se încheie ultima activitate

prevazuta în proiect.

În sinteza, elementele caracteristice ale unui proiect sunt:

• are un inceput si un sfârsit bine definite;

• implica un numar de activitati, evenimente si sarcini;

• utilizeaza un ansamblu de resurse;

• are un anumit grad de autonomie fata de activitatile curente ale organizatiei economice;

• are ca scop o schimbare perceputa ca durabila de initiatorii acestui proiect.

Un proiect mai poate fi caracterizat prin:

• Scop. Proiectul este un ansamblu de activitati cu obiective clare si precise; proiectul este, de

regula, complex si poate fi divizat în sarcini care necesita coordonare si control la termenele stabilite

prin plan, necesita succesiunea îndeplinirii sarcinilor, costurilor si performantelor.

• Ciclu de viata. Proiectele trec printr-o etapa de initiere (de regula, aceasta este o etapa lenta),

apoi parcurg o etapa de crestere rapida, ating apogeul, încep declinul si, în final, se termina.

• Interdependenta. Proiectul interactioneaza cu activitatile curente ale organizatiei economice

si, adesea, cu alte proiecte.

2 Dennis Lock, Management de proiect, Editura CODECS, Bucuresti, 2000.

termen

timp

obiectiv: proiect

conform cerintelor

clientului

(îndeplinirea sarcinilor

prin activitati si faze)

cost

buget alocat

• Unicitate. Fiecare proiect cuprinde elemente care îl desemneaza ca unic.

• Conflict. Realizarea unui proiect presupune utilizarea unor resurse umane, materiale,

financiare si informationale folosite deja, în cadrul organizatiei, la alte activitati si proiecte; foarte

adesea, proiectul concureaza proiecte sau activitati similare propuse sau derulate de alte organizatii

economice.