Managementul relațiilor de muncă în context internațional

CAPITOLUL I

RELATIILE DE MUNCA 

PROCESE SI REALIZARI LEGALE

Sectiunea I

Munca si dreptul muncii

Munca, înteleasa ca o activitate creatoare de bunuri si valori materiale si spirituale necesare satisfacerii cerintelor si trebuintelor umane, este indisolubil legata de viata omului.

Perceputa fie ca o constrângere, fie ca o libertate, munca este sursa determinanta a avutiei nationale si practic în prezent nici nu se poate concepe vreo alta posibilitate de progres si dezvoltare sociala decât prin intermediul muncii depuse de indivizi în mod individual si colectiv.

Nu orice munca prestata constituie însa o relatie de munca în sensul dreptului muncii. Dreptul muncii, ca ramura a sistemului de drept, reprezinta un ansamblu de norme juridice care reglementeaza relatiile individuale si colective care se nasc între patroni si salariati cu ocazia prestarii muncii.

Dreptul muncii reglementeaza numai munca ce este prestata în conditii de subordonare, de control, de executare a unei activitati determinate, pe riscul si pentru profitul angajatorului, în schimbul obtinerii unui salariu.

Exista însa diverse categorii de relatii sociale care duc la prestarea unei munci în afara unui raport juridic de munca si deci carora nu li se aplica reglementarile din dreptul muncii. Între acestea se numara:

a) Munca prestata benevol, voluntar, de exemplu în cadrul unor organizatii non-profit, cu scop umanitar.

b) Munca prestata în baza unor obligatii legale ale diverselor categorii de cetateni: munca prestata de orice cetatean român pentru înlaturarea ori limitarea consecintelor unor dezastre, munca persoanelor condamnate sa execute o pedeapsa penala, munca militarilor în termen, etc.

c) Munca prestata în baza unui contract civil, de exemplu munca persoanei care în baza unui contract de mandat îndeplineste anumite activitati necesare apararii intereselor celui care a împuternicit-o.

d) Munca desfasurata în baza unui raport societar: munca asociatului din societatea în nume colectiv, din societatea în comandita simpla ori din asociatiile familiale.

e) Munca persoanelor care practica o profesie liberala:

- expert contabil si contabil autorizat;

- consultant fiscal sau consultant de investitii;

- avocat, notar public sau executor judecatoresc;

- arhitect;

- farmacist, medic, medic veterinar;

- consilier în proprietate intelectuala.

Toate aceste categorii de activitati nu sunt reglementate prin dispozitiile dreptului muncii, ci prin norme specifice, cum ar fi: dreptul civil, dreptul comercial, legi speciale de organizare a diferitelor profesii (Legea 51/1995 privind organizarea si exercitarea profesiei de avocat, Legea 81/1997 privind exercitarea profesiunii de farmacist etc.), legi penale ori chiar prin Constitutie.

Sectiunea II

Raportul juridic de munca

§1. Notiunea si trasaturile generale ale raportului juridic de munca.

Raportul juridic, în general, reprezinta o relatie sociala reglementata de norma de drept, de o norma juridica.

Raportul juridic de munca, în sensul dreptului muncii, este acel raport prin care o persoana fizica se obliga, în temeiul unui contract de munca, sa presteze o anumita munca în folosul celeilalte parti (o persoana juridica ori o persoana fizica), fata de care se subordoneaza, iar aceasta la rândul sau, se obliga sa remunereze cealalta parte si sa asigure conditii corespunzatoare desfasurarii normale a activitatii.

Trasaturile caracteristice ale raporturilor juridice de munca :

a) În cadrul raporturilor juridice de munca, subiectul care se obliga sa presteze munca este întotdeauna o persoana fizica, iar subiectul în favoarea careia se presteaza munca poate fi o persoana juridica, sau o persoana fizica. Nu este posibila stabilirea unui raport juridic între doua persoane juridice.

b) Fiecare parte a raportului juridic de munca nu poate fi alcatuita decât de o singura persoana si nu pot fi decat doua parti în acest raport (spre deosebire de alte tipuri de raporturi juridice în care pot intra doua sau mai multe parti; de exemplu în scopul constituirii unei societati comerciale pe actiuni se pot asocia 5 sau mai multe persoane ).

c) Pentru a ne afla în prezenta unui raport juridic de munca este necesar ca munca sa constituie, pentru cel care o presteaza, realizarea dreptului la munca. Rezulta ca, potrivit acestei trasaturi, nu pot fi considerate raporturi juridice de munca relatiile dintre student si facultate, dintre detinut si penitenciar.

Trebuie precizat faptul ca normele dreptului muncii reglementeaza si situatia ucenicului, care presteaza munca în baza unui contract de ucenicie si pentru care realizarea dreptului la munca se îmbina cu realizarea dreptului la formare profesionala.