Managementul Resurselor Umane

CURS I

INTRODUCERE IN MANAGEMENTUL RESURSELOR UMANE

1.1. Rolul şi particularităţile resurselor umane în cadrul organizaţiei

Dezvoltarea teoriei şi practicii în domeniul managementului resurselor umane necesită în primul rând, cunoşterea şi înţelegerea cât mai deplină a rolului şi particularităţilor resurselor umane în cadrul organizaţiei.

- Resursele umane reprezintă organizaţia

Societatea modernă se prezintă, după cum se poate constata , ca o reţea de organizaţii care apar, se dezvoltă sau dispar.

In aceste condiţii, oamenii reprezintă o resursă comună şi totodată, o resursă cheie, o resursă vitală, de azi şi de mâine, a tuturor organizaţiilor care asigură supravieţuirea, dezvoltarea şi succesul competiţional al acestora.

Organizaţia reprezintă o „ activitate social-umană, ce presupune asocierea spontană/dirijată (voluntară) a unui număr mare de persoane ce deţin statute şi roluri bine definite, determinate sau nu (formale, informale), în vederea realizării unui scop comun, explicit formulat ”(Zlate)

Organizaţiile sunt invenţii sociale, destinate realizării unor scopuri comune prin efort comun, care au drept caracteristică esenţială prezenţa coordonată a oamenilor şi nu neapărat a lucrurilor. Prin urmare, organizaţiile implica oameni şi în final, depind de efortul oamenilor.

Esenţa oricărei organizaţii este efortul uman, iar eficienţa şi eficacitatea acesteia sunt influenţate, în mare măsură, de comportamentul oamenilor în cadrul organizaţiei. Deci, organizaţiile există deoarece oamenii, care reprezintă atât şanse, cât şi provocări, lucrează împreună pentru realizarea obiectivelor organizaţionale în vederea îndeplinirii propriilor lor obiective.

Organizaţiile sunt implicate in viaţa noastră zilnică şi reprezintă o parte din existenţa noastră cotidiană, locul în care consumăm cea mai mare parte din timpul nostru.

- Resursele umane reprezintă una dintre cele mai importante investiţii ale unei organizaţii, ale cărei rezultate devin tot mai evidente in timp.

Investiţia în oamenii s-a dovedit a fi calea cea mai sigură de a garanta supravieţuirea unei organizaţii sau de a asigura competitivitatea şi viitorul acesteia. Toate celelalte resurse ale organizaţiei sunt importante ţi folositoare, însă resursele umane şi managementul lor sunt foarte importante şi foarte valoaroase în confruntarea cu necunoscutul.

Oamenii sunt resursele active ale organizaţiei, deoarece potenţialul lor, experienţa şi pasiunea oamenilor, iniţiativele şi dezvoltarea lor contribuie activ la creşterea eficienţei şi eficacităţii organizaţionale, fără prezenţa efectivă a omului este pur şi simplu imposibil ca o organizaţie să-şi atingă obiectivele.

- Resursele umane sunt unice în ceea ce priveşte potenţialul lor de creştere şi dezvoltare, precum şi capacitatea lor de a-şi cunoaşte şi învinge propriile limite.

Omul este concomitent subiect, obiect şi scop al diferitelor activităţi, fiind totodată creator şi consumator de resurse.

Resursele umane sunt de asemenea, singurele resurse inepuizabile de creativitate, de soluţii şi de idei noi, originale şi valoroase. Oamenii deţin potenţialul uman necesar pentru a crea bunuri materiale şi spirituale de valoare superioară, care să satisfacă cerinţe noi sau să răspundă mai bine unor cerinţe vechi. Oamenii proiectează şi realizează bunuri şi servicii, controlează calitatea alocă resuse, iau decizii şi stabilesc sau elaborează, mai presus de toate, obiective şi strategii.

În acelaşi timp, nu trebuie neglijat faptul că tot oamenii sunt aceia care au creat şi distrus civilizaţii, au folosit în mod ingenios resursele naturale, însă au determinat şi adevărate dezastre în ecosistem.

Prin urmare, succesul organizaţiilor, gradul ce competitivitate, progresul acestora depind tot mai mult de calitatea resurselor umane, de nivelul de creativitate al acestora, oamenii constituind ”bunul cel mai de preţ al unei organizaţii”, adevăr subliniat şi de proverbul “omul sfinţeşte locul”.

- Deciziile manageriale din domeniul resurselor umane sunt printre cele mai dificile deoarece acestea interconecteaz factorii individuali, organizaţionali şi situaţionali care influentează şi se regăsesc în deciziile respective dar totodată trebuie să răspundă unor cerinţe diverse.

De asemenea, deciziile manageriale în domeniul resurselor umane variază de la o organizaţie la alta, de la o subdiviziune organizatorică la alta sau de la o ţară la alta, deoarece deciziile respective trebuie să corespundă nevoilor acestora, iar importanţa relativă a funcţiilor sau activităţilor din domeniul managementului resurselor umane nu este aceeaşi în toate situaţiile.

În acelaşi timp însă, toate activităţile in domeniul managementului resurselor umane presupun pregătirea şi adoptarea unor decizii de personal care trebuie să evalueze situaţii cu aspect dual, moral sau etic şi legal, extrem de complexe sau care trebuie să facă o serie de alegeri sau selectări cu privire la factorul uman, de multe ori deosebit de dificile. De exemplu, deciziile de a angaja mai mulţi oamenii cu o anumită calificare şi experienţă, de a perfecţiona şi promova personalul, de a concedia sunt numai câteva dintre deciziile de personal ale căror efecte directe sunt deosebit de complexe.

Pentru ca astfel de decizii manageriale din domeniul resurselor umane, care afectează direct viaţa şi activitatea oamenilor, să fie nediscriminatorii, este necesar să se aibă în vedere principiile morale şi etice fundamentale ca de exemplu, responsabilitatea, echitatea etc, precum şi crearea unui cadru decizional etic care sa reflecte sistemul de valori acceptat social.

Deoarece în domeniul managementului resurselor umane sunt numeroase situaţii in care onestitatea, integritatea si cinstea sunt profound implicate, etica ca ansamblu de norme sau obligatii morale carora trebuie sa se subordoneze actiunile si deciziile noastre, ne ajuta sa determinam ce reprezinta un comportament corect sau incorect, bun sau rau, just sau nejust, moral sau imoral.De aceea se afirma ca modul in care abordam problemele etice in procesul decisional reflecta stadiul de dezvoltare morala in care se afla organizatia din care facem parte.

Din pacate, nu sunt putine situatiile in care managerii pot fi suspectaţi sau chiar acuzaţi de comportament neetic. În general persoanele orientate puternic spre valorile economice sunt mult mai expuse la un comportament neetic.De asemenea managerii cu o mare nevoie de putere personală sunt mai dispuşi să ia decizii neetice, folosindu-şi puterea pentru promovarea, în primul rând a interesului personal.

Pentru rezolvarea problemelor etice, organizaţiile trebuie să elaboreze coduri etice destinate propriilor angajaţi. Având în vedere anumite standarde morale în procesul decizional, studiile efectuate evidentiază unele exemple tipice de comportamente etice şi anume:

- comunicarea onestă; evaluaţi cu sinceritate subordonaţii;

- tratamentul corect; daţi salarii echitabile

- consideraţia specială; prioritatea la angajare pentru o persoana cu nevoi speciale

- competiţia onestă;evitaţi loviturile pe la spate;

- responsabilitatea faţă de organizaţie;actionaţi pentru binele întregii organizaţii nu doar în interes propriu;

- respectarea legii; urmaţi spiritul şi litera legislaţiei muncii;

- respectul pentru individ;

- respectul reciproc- stabilirea şi conştientizarea comunităţii de interese şi soluţionarea conflictelor apărute ca urmare a unei comunicări mai puţin eficiente;

- dreptate sau corectitudine procedurală- privind toate aspectele referitoare la modul în care oamenii sunt trataţi;

- transparenţă.

Prin urmare astfel de comportamente etice , care ar trebui să reprezinte valori culturale dobândite prin tradiţie şi educaţie, au un rol important în consacrarea profitului etic al organizaţiei atât prin efectul de demonstraţie al atitudinii managerilor, cât şi datorită necesităţii promovării lor ca o cerinţă de bază a convieţurii sociale.

De asemenea, deciziile manageriale în domeniul resurselor umane trebuie să fie decizii deosebit de responsabile examinate din punct de vedere al impactului lor social cât şi din punct de vedere a reducerii costurilor sociale.Acestea cu atât mai mult cu cât deciziile dictate în numeroase situaţii de necesităţii economice sunt departe de a avea în vedere consecinţele sociale.Din acest punct de vedere individul trebuie să ştie şi să simtă că este luat în calcul în adoptarea deciziilor manageriale.