Managementul Resurselor Umane

Managementul resurselor umane este acea activitate organizaţională care permite folosirea cea mai eficientă a oamenilor (angajaţilor) pentru a atinge scopurile organizaţionale şi individuale.

Obiectivele urmărite de managementul resurselor umane

• Să ajute organizaţia să îşi atingă scopurile

• Să folosească eficient abilităţile şi deprinderile forţei de muncă

• Să ofere organizaţiei angajaţi bine pregătiţi şi motivaţi

• Să sporească nivelul de satisfacţie al angajatului faţă de locul de muncă

• Să dezvolte şi să menţină o calitate a mediului de muncă ce transformă statutul de angajat într-o organizaţie într-o situaţie personală şi socială satisfăcătoare

• Să comunice politicile de personal tuturor angajaţilor

• Să ajute la menţinerea eticii profesionale

• Să ajute introducerea schimbărilor benefice pentru indivizi, grupuri, organizaţie şi pentru public

Managementul resurselor umane încearcă să dea cele mai bune răspunsuri la întrebările:

• ce îi determină pe oameni să lucreze?

• cum devin oamenii angajaţii unei organizaţii?

• cum trebuie selectaţi oamenii în vederea angajării?

• ce trebuie să ştie oamenii ce au de făcut în cadrul unei organizaţii?

Caracteristici importante ale managementului resurselor umane

• Managementul resurselor umane este orientat înspre acţiune.

Managementul resurselor umane subliniază şi caută soluţiile la problemele angajaţilor pentru a ajuta la atingerea scopurilor organizaţionale şi pentru a facilita dezvoltarea şi satisfacţia individuală.

• Managementul resurselor umane este orientat spre individ: managementul resurselor umane tratează fiecare angajat ca pe un individ distinct şi oferă servicii şi programe destinate care să-i satisfacă nevoile individuale.

• Managementul resurselor umane este orientat înspre viitor.

• Este preocupat de obiectivele organizaţiei şi ajută la îndeplinirea lor viitoare prin „ oferirea” de angajaţi competenţi, bine motivaţi.

• Principalele particularităţi ale fondului de resurse umane

• Oamenii reprezintă resursa principală a organizaţiei; aceştia ştiu ce, când, unde şi cum trebuie acţionat pentru realizarea obiectivelor strategice şi a celor apropiate.

• Organizaţiile există şi se dezvoltă deoarece oamenii au capacitatea fizică şi intelectuală de a le organiza, de a le pune în funcţiune şi de a le dezvolta.

• Resursele umane reprezintă cea mai costisitoare şi cea mai sigură investiţie pe care societatea şi organizaţiile, le pot face.

• Investiţia în personal garantează supravieţuirea şi dezvoltarea organizaţiei; personalul trebuie considerat ca un capital strategic

• Resursele umane au potenţial inepuizabil de creştere şi de evoluţie; unicitatea resurselor umane le face de neînlocuit, pentru că sunt singurele în măsură să producă bunuri şi servicii, să inoveze, să transforme şi să organizeze

• . Omul este creator şi consumator de resurse.

• În societate, omul este subiect, obiect şi scop al diferitelor activităţi.

• În domeniul resurselor umane, deciziile manageriale sunt cele mai dificile pentru că trebuie să aibă valenţe morale, etice şi legale .

• Angajarea, promovarea, perfecţionarea, motivarea, concedierea ş.a. sunt acte manageriale complexe, pentru că implică oameni cu nevoi specifice, cu personalitate, cu obiective şi cu probleme personale proprii. În cadrul unei organizaţii, adoptarea unor decizii manageriale poate afecta sănătatea, cariera, viitorul profesional al salariaţilor În domeniul resurselor umane, deciziile manageriale trebuie să fie responsabile (în raport cu societatea), nediscriminatorii şi flexibile (în raport cu indivizii); acestea nu trebuie să conducă la apariţia sau la întreţinerea conflictelor sociale, nu trebuie să lase loc interpretărilor şi nu trebuie adoptate împotriva voinţei structurilor sindicale legal constituite.

• Deciziile manageriale din domeniul resurselor umane trebuie adaptate personalităţii şi gradului de pregătire a salariaţilor.

• Potenţialul uman nu este acelaşi pentru fiecare individ; diferă moştenirea genetică, factorii biologici, influenţele sociale, culturale, educaţionale, conjuncturale, familiale etc.

• Din spirit de conservare, oamenii prezintă o rezistenţă deosebit de mare la tendinţa de schimbare; pe de altă parte, oamenii dovedesc o nebănuită adaptabilitate la schimbarea propriu – zisă.

Functiile managementului RU

Aspecte specifice ale funcţiilor manageriale în managementul resurselor umane

Previziunea constă în adoptarea de decizii privind stabilirea obiectivelor firmei şi a componentelor sale procesuale şi structurale, precizarea modalităţilor de realizare, dimensionarea resurselor angajate în stabilirea termenelor intermediare şi finale.

„Produsele” exercitării funcţiei de previziune sunt reprezentate de prognoze, strategii, politici şi programe.

Dacă ne referim strict la managementul resurselor umane, previziunea implică:

• stabilirea obiectivelor în domeniul resurselor umane

• asigurarea nivelului şi structurii factorului uman,

• creşterea productivităţii muncii cu...% , creşterea salariului mediu cu ...%, respectarea corelaţiilor dintre dinamica veniturilor, dinamica salariilor şi dinamica numărului de salariaţi,

• respectarea corelaţiei dintre dinamica productivităţii muncii şi cea a salariulşui mediu, realizarea unui anumit nivel al fluctuaţiei etc.).

• precizarea modalităţilor de realizare a obiectivelor (angajarea, calificarea, reconversia, perfecţionarea factorului uman ş.a.).

• dimensionarea resurselor necesare (în principal resurse financiare şi informaţionale).

• precizarea termenelor intermediare şi finale de realizare a obiectivelor.

Organizarea

Funcţia de organizare implică decizii referitoare la descentralizarea managerială în interiorul firmei (defalcarea obiectivelor fundamentale în obiective derivate I, obiective derivate II, obiective specifice şi individuale), organizarea procesuală (delimitarea şi dimensionarea unor componente structurale la nivelul cărora se exercită procese de muncă, precum posturi şi compartimente) şi „dotarea umană” corespunzătoare a posturilor de management şi execuţie cu personal competent.

Organizarea, ca funcţie a managementului resurselor umane, se concretizează în:

– defalcarea obiectivelor specifice domeniului resurselor umane;

– stabilirea componentelor procesuale: funcţiunea „resurse umane” – activităţi specifice (recrutarea, selecţia, încadrarea, evaluarea, motivarea, perfecţionarea, promovarea şi protecţia personalului) – atribuţii pentru fiecare activitate – sarcini;

– precizarea componentelor structurale: compartiment „resurse umane” – posturi de management şi execuţie (şef compartiment, economist/inginer/sociolog resurse umane, inspector personal, funcţionar, referent etc.);

– „dotarea” umană a posturilor de management şi execuţie din compartimentul „resurse umane”.

– Coordonarea

– Funcţia de coordonare se concretizează în armonizarea deciziilor şi acţiunilor personalului din subordine, ca premisă a realizării obiectivelor. Evident, suportul coordonării îl reprezintă comunicarea dintre manageri şi executanţi, bi- sau multilaterală.