Cuprins
INTRODUCERE 5
Unitatea de învăţare 1 8
Introducere în managementul resurselor umane 9
1.1. Conceptul de resurse umane 9
1.2. Etape în evoluţia şi definirea managementului resurselor umane 14
1.3. Principalele activităţi ale managementului resurselor umane 16
1.4. Factorii care influenţează managementul resurselor umane 18
1.5. Teme de referate 19
1.6. Evaluare 19
1.7. În concluzie 21
1.8. Bibliografie 22
Unitatea de învăţare 2 23
Analiza şi proiectarea postului 24
2.1. Definirea, componentele şi variabilele postului 24
2.2. Crearea şi dezvoltarea postului 27
2.3. Principalele obiective urmărite prin analiza posturilor 30
2.4. Tipuri de analiză a posturilor - metode şi tehnici utilizate 34
2.5. Proiectarea posturilor şi modelele utilizate 35
2.6. Teme de referate 43
2.7. Evaluare 43
2.8. În concluzie 44
2.9. Bibliografie 45
Unitatea de învăţare 3 47
Recrutarea şi selecţia resurselor umane 48
3.1. Necesitatea activităţii de recrutare profesională 48
3.2. Recrutarea profesională 50
3.3. Strategii şi politici de recrutare 53
3.4. Medii de recrutare 56
3.5. Selecţia resurselor umane 62
3.6. Etapele selecţiei profesionale 64
3.7. Tipuri şi metode de selecţie 65
3.8. Încadrarea în muncă şi orientarea profesională 68
3.9. Studiu privind acţiunea de recrutare 70
3.10. Teme de referate 81
3.11. Evaluare 81
3.12. În concluzie 83
3.13. Bibliografie 84
2
Unitatea de învăţare 4 85
Contractul individual şi contractul colectiv de muncă 86
4.1. Contractul individual de muncă – definiţie şi conţinut 86
4.2. Drepturile şi obligaţile părţilor contractante 89
4.3. Suspendarea şi încetarea contractului individual de muncă 91
4.4. Contractul colectiv de muncă 96
4.5. Raporturile de muncă şi discriminarea 100
4.6. Teme de referate 102
4.7. Evaluare 103
4.8. În concluzie 104
4.9. Bibliografie 105
Unitatea de învăţare 5 106
Resursele umane, factor de progres al organizaţiei 107
5.1. Integrarea profesională 107
5.2. Resursele umane şi productivitatea muncii 110
5.3. Flexibilitatea programului de lucru 114
5.4. Asigurarea sănătăţii personalului 116
5.5. Formarea profesională a salariaţilor 121
5.6. Teme de referate 127
5.7. Evaluare 127
5.8. În concluzie 129
5.9. Bibliografie 130
Unitatea de învăţare 6 131
Evaluarea performanţelor 132
6.1. Motivaţia şi performanţa resurselor umane 132
6.2. Procesul de evaluare. Criterii de evaluare 135
6.3.Metodologia de evaluare a performanţelor profesionale individuale ale
funcţionarilor publici 141
6.4. Metode de măsurare a performanţelor 149
6.5. Modalităţi de diminuare a erorilor în evaluare 160
6.6. Teme de referate 162
6.7. Evaluare 162
6.8. În concluzie 163
6.9. Bibliografie 164
Unitatea de învăţare 7 166
Managementul carierei 167
7.1. Managementul carierei: concept şi obiective 167
7.2. Planificarea carierei 172
7.3. Planificarea carierei organizaţionale 175
7.4. Planificarea carierei individuale 179
7.5. Cariera şi viaţa de familie 184
7.6. Teme de referate 186
7.7. Evaluare 186
7.8. În concluzie 187
7.9. Bibliografie 188
3
Unitatea de învăţare 8 189
Managementul recompenselor 190
8.1. Cadrul conceptual 190
8.2. Consideraţii privind politica salarială 195
8.3. Principiile generale ale sistemului de salarizare 200
8.4. Evaluarea postului, a producţiei şi a ritmului de muncă 203
8.5. Teme de referate 205
8.6. Evaluare 205
8.7. În concluzie 207
8.8. Bibliografie 208
Unitatea de învăţare 9 209
Grile recapitulative 210
BIBLIOGRAFIE GENERALĂ 232
Extras din document
1.1. Conceptul de resurse umane
La începutul epocii moderne, clasicii ştiinţei economice – A. Smith şi D. Ricardo au argumentat convingător că nici o societate nu poate exista şi funcţiona înafara muncii creatoare a oamenilor în sfera producţiei materiale şi spirituale. Evoluţia internă a societăţii evidenţiază cu pregnanţă că patrimoniul avuţiei naţionale a fiecărei societăţi depinde de cantitatea şi de calitatea muncii sociale, de gradul de organizare şi eficienţă a tuturor formelor de activitate umană.
Dezvoltarea societăţii contemporane în ansamblul ei depinde în parte de mulţimea organizaţiilor care apar, se dezvoltă şi contribuie prin activitatea desfăşurată la realizarea avuţiei naţionale. Rezultă că nici o organizaţie nu poate funcţiona fără contribuţia esenţială şi creativă a oamenilor.
Aşa cum apreciază economiştii, munca reprezintă factorul determinant şi activ al producţiei fără de care existenţa celorlalţi factori ar fi inutilă. Muncă înseamnă oameni, resurse umane fizice şi intelectuale antrenate în orice tip de activitate. Timp necesar: 110 minute După parcurgerea unităţii veţi fi în măsură să răspundeţi la întrebările: • Ce este managementul resurselor umane? • Care sunt etapele de dezvoltare a M.R.U.? • Care sunt principalele abordări ale managementului resurselor umane? • Care sunt factorii de influenţă ai managementului resurselor umane?
Fără prezenţa oamenilor care ştiu ce, cât, cum şi pentru cine să producă1, ar fi imposibil ca organizaţiile să-şi atingă scopurile lor.
Totodată, resursele umane se comportă diferit în procesul de producţie, fiecare individ având propriile sale nevoi, interese şi dorinţe mai mult sau mai puţin stringente. În vederea satisfacerii acestor necesităţi oameni acţionează şi reacţionează diferit, îşi pun întrebări şi caută soluţii. De aceea, a conduce oamenii reprezintă cea mai dificilă activitate în organizaţie, incomparabilă cu soluţionarea oricărei sarcini de serviciu care nu implică
1 GHEORGHE CREŢOIU, VIOREL CORNESCU, ION BUCUR, „Economie”, ed a II-a Ed. C.H. Beck, Bucureşti 2008
9
studierea aspectelor morale şi legale ale comportamentului uman. De aceea o greşeală frecventă a managerilor2, în special a celor din departamentul de resurse umane, constă în faptul că iau hotărâri individuale în privinţa gestionării sau antrenării resurselor de muncă. Percepţia unui singur om este subiectivă şi nu poate atinge toată paleta de personalităţi distincte pe care o conduce şi coordonează. Oricât s-ar încerca stabilirea celui mai adecvat răspuns în funcţie de stilul de muncă şi viaţă în organizaţie, întotdeauna se poate greşi. Resursele umane constituie un potenţial extraordinar pentru organizaţie, în măsura în care managerii ştiu cum să le motiveze şi antreneze în activitate, înţeleg să diminueze negativismul şi inerţia specifică necunoaşterii, înlocuindu-le cu dorinţa de a învăţa şi capacitatea de adaptare. De aceea considerăm că termenul de resurse umane poate fi înţeles într-un context de ordin tehnic-economic precum şi şi social-istoric. În sens tehnico-economic analizăm resursa umană ca un cumul de aptitudini fizice şi intelectuale pe care acesta are capacitatea de a le utiliza în procesele de realizare a bunurilor necesare satisfacerii necesităţilor de consum. Din punct de vedere social-istoric omul este o entitate dinamică, generând noi nevoi de consum şi răspunzând la acestea cu noi comportamente specifice. . Valorile economico-sociale sunt dinamice, generând noi nevoi şi comportamente specifice. De aceea, oameni trebuie înţeleşi în multitudinea trebuinţelor care îi caracterizează şi trebuie îndrumaţi spre obţinerea acelor performanţe profesionale care îi pot pune în adevărata lor valoare, conferindu-le respectul de sine dar şi respectul semenilor.
În aceste condiţii, definirea noţiunii de resuse umane înseamnă a pleca de la realitatea că acestea sunt şi vor rămâne, sub aspect economic şi pe termen lung, investiţia cea mai de preţ a oricărei organizaţii deoarece:
a) resursele umane produc şi reproduc factorii obiectivi de producţie;
b) resursele umane creează şi stimulează mijloacele de producţie;
c) resursele umane transformă obiectivele muncii în bunuri materiale şi servicii;
d) resursele umane reprezintă unicul factor ce creează valori noi în societate;
e) resursele umane influenţează eficacitatea utilizării resurselor materiale şi financiare3.
Preview document
Conținut arhivă zip
- Bibliografie generala.pdf
- Coperta.pdf
- Cuprins.pdf
- INTRODUCERE.pdf
- Unitatea 2-MRU.pdf
- Unitatea 3 -MRU.pdf
- Unitatea 4-MRU.pdf
- Unitatea 5-MRU.pdf
- Unitatea 6-MRU.pdf
- Unitatea 7-MRU.pdf
- Unitatea 8-MRU.pdf
- Unitatea 9-MRU.pdf
- Unitatea1-MRU.pdf