Managementul Resurselor Umane

1. INTEGRAREA MANAGEMENTULUI RESURSELOR UMANE

ÎN MANAGEMENTUL ORGANIZAŢIEI

1.1. Conţinutul şi obiectivele managementului resurselor umane

1.1.1. Conceptul de management al resurselor umane

În teoria tradiţionalistă a întreprinderii, salariaţii erau priviţi prin prisma modului în care executau, în mod disciplinat, anumite operaţii prestabilite, puneau în mişcare maşini şi dispozitive tehnologice sau îndeplineau unele activităţi. Aşa au apărut conceptele de forţă de muncă şi mână de lucru. Ceea ce interesa era capacitatea acestora de a pune în operă, conform regulilor, deciziile conducătorilor. Conceptul de forţă de muncă era definit ca totalitatea aptitudinilor fizice şi intelectuale pe care omul le utilizează în procesul obţinerii bunurilor şi serviciilor.

Managementul resurselor umane presupune îmbunătăţirea continuă a activităţii tuturor angajaţilor în scopul realizării misiunii şi obiectivelor organizaţionale. Aplicarea cu succes a managementului resurselor umane presupune existenţa unui sistem de evaluare a performanţelor, a unui sistem de stimulare a angajaţilor şi de recompensare a rezultatelor.

1.1.2. Obiectivele managementului resurselor umane

Obiectivul principal al managementului resurselor umane este acela de a furniza pricepere şi experienţă în acest domeniu, astfel încât să fie obţinute performanţe optime şi sigure, folosind cele mai adecvate metode.

Indiferent de modul de organizare, activitatea de personal dintr-o întreprindere are două categorii de obiective:

- obiective strategice, pe termen lung, care au în vedere organizarea şi planificarea resurselor umane;

- obiective operaţionale, de natură tehnică şi administrativă, care au în vedere activităţile vizând conducerea zilnică a grupurilor de muncă.

1.2. Politica resurselor umane

Politica în domeniul resurselor umane, formulată de managementul organizaţiei, orientează activitatea fiecărui angajat. Pentru aceasta este necesar ca elementele acestei politici să fie concretizate la fiecare nivel ierarhic.

Preocuparea pentru resurse umane la nivelul managementului de vârf necesită precizarea unor reguli de bază, a unor atitudini faţă de resursele umane pe baza cărora se adoptă deciziile. Acest ansamblu de reguli şi atitudini constituie politica organizaţiei în raport cu resursele umane.

Stabilirea unei politici corecte în domeniul resurselor umane trebuie să ţină seama de importanţa personalului dintr-o organizaţie, de răspunderea care revine managementului şi de obiectivele organizaţiei în acest domeniu. O politică de personal corect formulată este elementul esenţial în obţinerea unor rezultate performante.

Cerinţele unei politici eficiente în domeniul resurselor umane pot fi sintetizate astfel:

- integrarea managementului resurselor umane în managementul organizaţiei;

- obţinerea adeziunii întregului personal;

- acţionarea la toate nivelurile;

- asigurarea unui climat de angajare şi valorificare a potenţialului fiecărui angajat;

- recunoaşterea şi motivarea personalului care obţine rezultate performante;

- stimularea, la fiecare angajat, a dorinţei de îmbunătăţire continuă a propriei activităţi;

- antrenarea în procesul decizional a celor ce dovedesc competenţă profesională.

1.3. Responsabilitatea managementului resurselor umane

Responsabilitatea managementului resurselor umane revine atât managerilor de vârf, cât şi departamentului de specialitate. Cooperarea dintre aceştia este hotărâtoare pentru succesul organizaţional.

Managerii de vârf au datoria de a cunoaşte activităţile specifice ale resurselor umane, stimulând cooperarea eficientă dintre compartimentele organizaţiei şi departamentul de resurse umane.

Managerul departamentului de resurse umane are responsabilitatea promovării unei concepţii corecte asupra conţinutului activităţilor domeniului condus.

Abordarea corectă a managementului resurselor umane este asigurată şi de organizarea unor programe se instruire a angajaţilor în acest domeniu.

Principalele responsabilităţi ale departamentului de resurse umane sunt următoarele:

- recrutarea şi angajarea personalului pe bază de competenţă;

- elaborarea programelor de calificare şi de perfecţionare adecvate obiectivelor organizaţiei;

- elaborarea planurilor de stimulare prin salarizare, destinate să încurajeze realizări eficiente, la costuri scăzute;

- elaborarea sistemelor de stimulare nefinanciară, destinate să stimuleze interesul şi entuziasmul întregului personal pentru propria activitate;

- integrarea rapidă a noilor angajaţi;

- elaborarea programelor de carieră pentru toţi angajaţii organizaţiei.

Pentru îndeplinirea acestor responsabilităţi, managerii de vârf trebuie să stabilească cu şeful departamentului resurse umane principiile şi orientările care vor sta la baza activităţii, precizând clar relaţiile cu celelalte componente ale organizaţiei. Managerul general trebuie să definească precis relaţiile de lucru dintre personalul de execuţie şi specialiştii departamentului de resurse umane, astfel încât să existe relaţii de colaborare şi armonie.

De asemenea, managerul general va avea în vedere calităţile necesare personalului din cadrul departamentul resurse umane, deoarece oricât de bun ar fi managementul practicat de acesta, eficienţa activităţii este asigurată se de competenţa personalului din subordine.