Extras din curs
1. CONCEPŢII DESPRE M.R.U.
În definirea şi delimitarea obiectului şi funcţiilor M.R.U. se dispută, mai mult sau mai puţin argumentat, o largă paletă de idei, concepţii si puncte de vedere. Unele abordări sunt opuse altora, fiind chiar incompatibile. Din această perspectivă, mai prezente în sensul teoriei manageriale sunt concepţiile următoare:
1. M.R.U. ar constitui doar un capitol sau un segment, mai mult sau mai puţin specific, al managementului general. El nu ar dispune de metodologie şi concepte specifice, fiind valabile cele ale managementului general. Argumentele invocate pentru susţinerea concepţiei că M.R.U. (managementul resurselor umane) nu ar fi o ştiinţă constituită ca atare sunt următoarele:
a) resursele umane, din punctul de vedere al managementului general, nu sunt decât o componentă sau un element structural al resurselor generale (materiale, financiare, informaţionale);
b) conceptul de resursă umană este prin excelenţă un concept managerial, fiinţele umane fiind resurse productive numai integrate în ansamblul resurselor; altfel, ele devin obiect al reflecţiei filozofice (locul, rolul, sensul şi destinul uman),al reflecţiei sociologice (structuri, relaţii, fenomene si procese sociale), al reflecţiei psihologice (nevoi, trebuinţe, motivaţii, etc.).
c) resursele umane nu pot fi explicate în sine, ca factor de producţie, decât în asociere cu alte tipuri de resurse.
d) resursele umane se definesc numai ca formă de acţiune umană ce pune în mişcare sistemul de producţie.
Această concepţie provoacă o extrapolare a unor factori tehnici, economici, organizaţionali asupra unui câmp specific, exemplar-lumea umană. Ea este reducţionistă în măsura în care omul este tratat ca un instrument alături de celelalte resurse. De asemenea această concepţie tinde să anuleze exemplaritatea, specificitatea şi unicitatea factorului uman, neţinând seama că doar acesta este producătorul de valori, capabil de acţiune inovatică. Teoriile manageriale globaliste nu văd o distincţie clară între capacitatea de proiectare, conceptualizare şi operaţionalizare (caracteristică exclusiv omului) şi instrumentare (utilizarea funcţională a ceva, inclusiv a resursei umane).
2. M.R.U. este echivalent cu managementul general, deoarece toate elementele constitutive ale acţiunii sociale sunt proiectate şi coordonate de factorul uman.
3. M.R.U. este un domeniu distinct, cu obiect si sarcini specifice centrate pe raporturile umane, climatul social, comportament, etc.
2. CONCEPTUL DE RESURSĂ UMANĂ
Conceptul de resursă umană (HR) aparţine teoriilor contemporane ale organizaţiilor şi, deci, managementului modern. Aceste teorii îşi propun să depăşească limitele concepţiilor manageriale clasice privind “relaţiile umane” (Elton Mayo, Fritz Roethlisberger, ş.a.). Premisa de la care porneşte managementul resurselor umane constă în ipoteza că oamenii aşteaptă de la munca lor nu doar recompense financiare, securitate ocupaţională-profesională, un tratament uman, o viaţă socială mai bogată (în sens uman). Omul aspiră spre o recunoaştere socială, spre creativitate, formă esenţială a libertăţii umane.
Preview document
Conținut arhivă zip
- Managementul Resurselor Umane
- Cap1.doc
- Cap10.doc
- Cap11.doc
- Cap12.doc
- Cap2.doc
- Cap3.doc
- Cap4.doc
- Cap5.doc
- Cap6.doc
- Cap7.DOC
- Cap8.DOC
- Cap9.DOC
- Managementul Resurselor Umane.doc