Managementul Resurselor Umane

Evolutia practicii si gindirii manageriale a determinat deplasarea atentiei de la factorul material- care detinea pozitia centrala la inceputurile managementului stiintific- catre resursa umana.S-a ajuns astfel la concluzia ca individul este intr-o organizatie mai mult decit o sompla componenta a factorilor productivi iar gestiunea resursei umane depaseste principiile rigide ale gestionarii activelor firmei, ea trebuind sa tina seama de o serie de caracteristici ce scapa calculului economic.Astfel:

-oamenii dispun de o anumita inertie la schimbare si in acelasi timp de o mare adaptabilitate la diferite situatii;

-oamenii sunt mai putin manevrabili decit lucrurile, gestiunea personalului fiind puternic marcata de factorul timp necesar modificarii mentalitatilor, obiceiurilor,comportamentelor;

-deciziile din domeniul resurselor umane trebuie adoptate intodeauna in functie de persoana la care se refera, de personalitatea acesteia;

-oamenii traiesc si muncesc in mijlocul unor grupuri in cadrul carora se creeaza animite relatii intre indivizi, intre ei, intre ei si organizatie, relatii care influenteaza comportamentul individual.

Resursele umane trebuie intelese si tratate ca o totalitate a aptitudinilor fizice si intelectuale, native sau formate prin calificare, inclusive experienta dobindita in munca pe care oamenii o folosesc in procesul productive.

Se poate afirma ca toate problemele legate de procesul conducerii oricarei activitati – de natura economica, sociala sau politica au ca element comun factorul uman. Fie ca este vorba de un proces de conceptie sau de unul de executie, fie ca urmareste aplicarea unui proces tehnic sau a unuia nontehnic, prezenta omului se regaseste in toate, fiind substantial conditionata de posibilitatile si de interesele acestuia.

Initierea si desfasurarea cu succes a activitatilor diferitelor organizatii economice si nu numai depind, intr-o masura covirsitoare, de gradul in care este inteles, motivat si coordonat factorul uman, unica resursa dotata cu capacitatea de a-si cunoaste si invinge propriile limite.

Ansamblul activitatilor referitoare la asigurarea utilizarii optime a resurselor umane, in beneficial organizatiei al fiecarui iondivid si al comunitatii, in general , a fost integrat in conceptual de “management al resurselor umane”.

In analiza fenomenelor si proceselor care au loc in utilizarea resurselor umane, trebuie pornit de la faptul ca ele reprezinta principala forta de productie a societatii si aceasta din umatoarele considerente:

a) Resursele umane reprezinta singurul factor de productie capabil sa creeze valori noi; potentialul uman este singurul creator, nu numai sub aspect economic ci sub aspect spiritual, stiintific.Generarea de noi idei concretizate in produse, tehnologii, metode de conducere, solutii organizatorice noi etc. este apanajul exclusiv al omului.

b)Ele produc si reproduc factorii obiectivi ai productiei, indeplinesc un rol hotarator in procesul transformarii naturii in bunuri destinate satisfacerii nevoilor societatii.

c)Resursele umane influenteaza decisive eficacitatea utilizarii resurselor,. Materiale si financiare.Practica releva numeroase exemple cand firmele inzestrate ethnic si financiar la acelasi nivel obtin rezultate sensibil diferite.Se poate concluziona asadar, ca resursele umane constituie elementul creator, activ si coordonator al activitatii economice ce se desfasoara in cadrul oricarei firme.

Importanta incontestabila a resurselor umane s-a accentuat in prezent datorita unor factori care se impun in viata economica, intre care:

- concurenta din ce in ce mai strinsa pe plan international;

- complexitatea si dimensiunile tot mai mari ale organizatiilor;

- cresterea economica mai lenta sau declinul pietelor de desfacere pentru unele ramuri industriale;

- intensitatea pregatirii, calificarii fortei de munca;

- preocupari din ce in ce mai pronuntate pentru promovare si satisfactie in munca;

- modificari ale valorii fortei de munca;

- schimbari cu caracter demografic in forta de munca.

Accentuarea rolului primordial al resurselor umane in procesul de productie si de crestere a eficientei economice, nu trebuie insa sa duca la o subevaluare a resurselor materiale si financiare.

Suprasolicitarea resurselor umane in detrimental celorlalte, afecteaza echilibrul dynamic al intreprinderii, ce conditoneaza functionarea si dezvoltarea sa eficienta.