Managementul Resurselor Umane Mediul Extern al Unei Firme

Mediul extern al firmei – ansamblul elementelor exogene firmei, de natură economică, tehnică, politică, demografică, culturală, ştiinţifică, organizatorică, juridică, psiho-sociologică, educaţională şi ecologică ce marchează:

- stabilirea obiectivelor,

- obţinerea resurselor necesare,

- adoptarea şi aplicarea deciziilor de realizare a obiectivelor.

Model simplu input-output: firma ca sistem deschis

Orice firmă trebuie să fie descrisă de un astfel de model – sistem deschis, care implică interacţiuni permanente între aceasta şi mediul său extern. Este posibil ca firma să nu poată face nimic – sau numai foarte puţin pentru a schimba elementele şi forţele externe ce-i condiţionează evoluţia, dar ea nu are alternativă la necesitatea identificării, evaluării, previzionării, receptivităţii şi reacţiei, provocării chiar a factorilor externi care-i pot afecta activitatea, mai ales dacă se are în vedere faptul că firma operează într-o societate pluralistă (ansamblul stakeholders), formată din grupuri de presiune cu interese diferite, adeseori contradictorii, pe care managementul firmei trebuie să le integreze şi armonizeze.

Trăsăturile şi tendinţele actuale şi de perspectivă ale economiei mondiale şi ale managementului firmei pe plan mondial:

1. procesul de globalizare şi integrare

- manifestat prin: (1) globalizarea pieţei mărfurilor; (2) internaţionalizarea producţiei, tehnologiei, serviciilor şi pieţei financiare;

- determinat de: (1) reducerea barierelor din calea liberei circulaţii a fluxurilor de bunuri, servicii şi capitaluri – care a făcut posibilă globalizarea din punct de vedere teoretic; (2) dezvoltarea deosebită a sectorului tehnologiilor de telecomunicaţii, informatice şi de transporturi – ce a făcut ca globalizarea să devină realitate;

2. transnaţionalitatea

- pe cale de a deveni motorul major al integrării economiei mondiale datorită: dimensiunilor, ariei de activitate, prezenţei şi activităţii pe care societăţile transnaţionale le desfăşoară în aproape toate domeniile, inclusiv în interdependenţă cu fluxurile financiare;

3. conturarea unei complexe dimensiuni internaţionale a managementului – ce se manifestă pe următoarele planuri:

- fundamentarea în mai mare măsură a strategiilor şi politicilor de dezvoltare ale firmelor pe luarea în considerare a evoluţiilor de pe piaţa mondială şi a ciclului de viaţă internaţional al produselor;

- intensificarea utilizării în fiecare ţară de metode, tehnici şi proceduri valoroase în domeniul managementului, concepute şi utilizate iniţial în firme din alte ţări;

- conturarea unor noi domenii ale managementului – managementul internaţional şi cel comparat;

- dezvoltarea sistemelor informatice concepute într-o viziune internaţională;

- extinderea firmelor la ale căror management şi funcţionare participă parteneri economici din mai multe ţări;

- trecerea la pregătirea de specialişti în management şi economie specializaţi pe activităţi internaţionale;

- conturarea unui stil de management internaţional.

În concluzie, cea mai potrivită modalitate de abordare a mediului extern al firmei este aceea prin prisma întregii economii mondiale în curs de globalizare.

Desigur că numărul factorilor ce vor fi luaţi în considerare, ca şi gradul de profunzime a analizei vor fi diferite în funcţie de caracteristici ce ţin de firmă (mărime, potenţial, domeniu de activitate, competenţe specifice, etc.) şi de personalitatea managerului chemat să o realizeze (temperamentul, aptitudinile şi comportamentul său), acest model fiind unul al abordării maximale, din care pot fi extrase elementele de interes pentru firmă la un moment dat.

O corectă cunoaştere, evaluare şi interpretare a componentelor şi factorilor de influenţă ai mediului – din punct de vedere cantitativ şi calitativ – va conduce la o mai rapidă şi profundă integrare/ancorare a firmei în realităţile prezente şi viitoare, ceea ce-i va favoriza o mai bună fructificare a oportunităţilor, evitarea/diminuarea riscurilor, cu efecte pozitive atât asupra activităţii şi rezultatelor firmei cât şi asupra modului în care ea este percepută şi acceptată de mediul său.

Analiza ansamblului factorilor de influenţă ai mediului extern asupra firmei comportă în literatura de specialitate optici diferite în privinţa numărului, grupării şi corelaţiilor dintre factorii luaţi în considerare, cât şi a gradului de detaliere teoretică şi practică a abordărilor.

B.J. Punnett şi D.A. Ricks, în International Business privesc firma drept o realitate dinamică, ce evoluează dinspre trecut spre viitor sub influenţa mediului global (constituit din ansamblul comerţului internaţional, balanţele de plăţi ale statelor, instituţiile şi investiţiile internaţionale) în care se integrează mediul firmei internaţionale, şi asupra căruia îşi pun amprenta factori precum cultura, politicile statului (economică, comercială, investiţională, externă, monetar-valutară, financiară, etc.), tehnologia şi concurenţa.

În lucrarea Management strategic, B. Băcanu propune analiza mediului înconjurător internaţional în funcţie de două dimensiuni principale:

- mediul înconjurător general – format din tendinţele şi condiţionările externe de natură politico-legală, economică, socio-culturală, tehnologică, ecologică şi demografică cu influenţă indirectă asupra firmei şi cu acţiune asupra tuturor firmelor;

- mediul competiţional – constituit din acele elemente ale mediului (indivizi, grupuri, alte firme) care influenţează şi care sunt influenţate direct de către firmă.