Managementul riscului

Introducere

Disciplina de studiu Managementul Riscului este concepută a fi îndrumar și totodată un ghid util de introducere a masteranzilor în universul complex al deciziei manageriale. Componentă fundamentală a susținerii și dezvoltării organizaționale, decizia (privită din perspectiva unui concept) este până la urmă indisolubil legată de cunoașterea unor principii și legi ce trebuie aplicate cu maximă eficiență într-un context dat. Realitatea arată că acest cadru contextual imprimă decidentului o serie de constrângeri legate instabilitatea mediului în care se ia decizia, fiind afectat deopotrivă și de incidența riscurilor interne și externe ce influentează evoluția indivizilor cât și a organizațiilor. Pentru a putea decide asupra fezabilității unei afaceri, trebuie cunoscute în profunzime fundamentele decizionale de ordin logic și psihologic care sunt oferite decidentului în cadrul procesului de alegere a unei variante (dintr-o multitudine de alte variante pe care le are la dispoziție) cât și a unei direcții predictibile de acțiune. De fapt una din cele mai importante dileme organizaționale este legată de abordarea unei direcții de dezvoltare predictibile într-un mediu organizațional extern de cele mai multe ori impredictibil. Obiectivul general al acestui curs este de a familiariza masteranzii cu conceptele și teoriile fundamentale din domeniul deciziei, prezentând totodată și argumentele de ordin psihologic ce trebuie luate în calcul în cadrul unui proces decizional complex. Ca mod de prezentare cursul are o structură modulară, concepută a aborda gradual informația necesară a fi asimilată de masteranzi și se desfășura pe parcursul a șase capitole ce permit acumularea unor unități de competențe disctincte. Pentru fiecare capitol de curs ce dezvoltă și fixează competențele și abilitățile specifice, masteranzii au alocat un timp de studiu individual de 2 -3 ore/ capitol de curs. Finalul cursului este însoțit de o bază bibliografică extrem de utilă deopotrivă pentru studiul individual în vederea pregătirii pentru evaluarea finală, cât și pentru a oferii informații aprofundate pentru problematica abordată în cadrul cursului. La finalul acestui curs, masteranzii vor dobândi pe lângă informațiile de bază legate de dinamica procesului decizional, abilitățile de a identifica modele optime decizionale ce pot fi accesate într-o conjunctură dată, de a-și putea eficientiza și prioritiza deopotrivă propriile decizii, cât și deciziile colective, de a putea identifica și gestiona riscurile dupa scenarii adecvate de acțiune și răspuns, de a evita stările conflictuale și de criză pe baza gestionării eficiente a riscurilor, și, nu în ultimul rând de a putea decide în cunoștință de cauză asupra fezabilității unei afaceri sau proces complex.

Unitatea de învăţare nr. 1

DECIZIE ȘI EFICIENȚĂ MANAGERIALĂ

1.1 Introducere

1.2 Abordarea din perspectivă exclusiv logică a actului decizional

1.3. Elemente şi clasificări în procesul decizional

1.4. Etapele unui proces decizional

1.5. Definirea deciziei şi a procesului decizional economico -maagerial

Obiectivul acestui capitol este de a familiariza masteranzii cu conceptele și modelele fundamentale aplicate în management

La finalul acestui capitol masteranzii vor putea sa:

- opereze cu metodele fundamentale aplicate în management

- cunoască avantajele și dezavantajele utilizării fiecărui model decizional

Introducere capitolul 1

Orice activitate sau proces decizional implică în mod indispensabil, pe lângă o multitudine de alte aspecte, o componentă de natură logică fără de care nici decizia managerială (indiferent de specificul domeniului spre care se îndreaptă) nu este de conceput.

Majoritatea lucrărilor de specialitate în domeniul deciziei manageriale, presupun în mod evident, chiar dacă numai tacit, o serie de teme de logică inductivă şi logică deductivă, dezvoltări ale logicii propoziţionale şi a celei funcţionale (calculul cu predicate), cum ar fi logicile polivalente, logicile fuzzy, logica deciziei (alegerii) şi multiple aplicaţii ale acestora, ca de pildă sistemele expert, reţelele neuronale, sistemele fuzzy, ca să nu mai vorbim de logica probabilităţilor (inclusiv sub forma logicii bayesiene).

Este de fapt o situaţie firească, dacă gândim că pluralitatea logicii contemporane este datorată în mare parte unor aplicaţii ale acestora, cum ar fi aplicarea logicii în drept (logica juridică) precum şi la aplicaţiile logicii în sociologie sau psihologie, nu doar sub forma metodologiei cercetării, ci şi sub cel al propulsării unor cercetări de specialitate. Pentru aceeaşi idee pledează nu numai cercetările recente de psihologie cognitivă dar şi cele din domeniul ştiinţelor cognitive în general.

Abordînd o analiză comparativă asupra domeniilor mai sus enumerate, au putut fi identificate (pe lîngă elementele specifice fiecărui domeniu) o serie de similitudini la nivelul unor structuri şi tehnici logice, ce pot fi considerate drept semnificative. Din multitudinea de categorii abordate în cadrul analizei comparative, o zonă ce a suscitat un interes deosebit prin consistenţa raportului de corelaţie, a reprezentat-o cea legată de

logica decizională. Analizând structura actului decizional din perspectiva utilizării componentelor logice, s-a putut constata că aceasta prezintă o bază similară, indiferent dacă decizia aparţine unor domenii diferite: juridic, sociologic sau managerial şi lista ar putea continua.

Teoriile legate de utilizarea fundamentelor logice în decizia managerială, au suscitat pe parcursul timpului interesul unor renumiţi specialişti deopotrivă în domeniul logicii dar şi al managementului precum S. Beer (1966), S. Cooke (1991) , P. Goodwin (1991) etc. care au reliefat în cadrul propriilor lucrări, rolul şi avantajele utilizării unei abordări interdisciplinare în domeniul teoriilor decizionale. Datorită semnificativelor progrese înregistrate în cadrul ştiinţei manageriale (puternic susţinute de valul informaţional aferent ultimilor ani), nu poate fi considerată consistentă la ora actuală o cercetare în domeniu, fără a purta marca interdisciplinarităţii. Această tendinţă actuală se înregistrează nu numai în domeniul managerial cât şi în cel al unor domenii dintr-un registru complementar. Astfel intersecţia dintre filosofie, logică, psihologie şi inteligenţa artificială se sprijină pe domenii precum : ştiinţa cognitivă şi psiholingvistica. Filosofia şi inteligenţa artificială converg spre domenii precum :logica, filosofia limbajului şi filosofia gândirii, în timp ce interacţiunile dintre ingineria electrică şi inteligenţa artificială includ procesarea imaginilor, teoria controlului, recunoaşterea formelor şi robotica, care se realizează din perspectiva ”reproducerii” rezultatelor obţinute de psihologi şi logicieni cu privire la raţionare.

Luând în calcul considerentele mai sus precizate precum şi nenumărate alte exemple de ordin teoretic şi practic, se poate conchide asupra faptului că decizia managerială utilizează şi fructifică în mod direct sau tacit structuri şi tehnici logice.În diversul registru managerial, pornind de la gestionarea proiectelor, sau a resurselor umane în cadrul unei organizaţii, trecând apoi prin spectrul managementului investiţional sau cel al managementului de risc, oriunde şi la orice nivel managerial (top management, middle management etc.) sunt utilizate în mod consistent şi pe scară largă capitole importante ale logicii, în care se întrepătrund, după cum menţionam, elemente ale logicii bivalente sau polivalente, ale logicii inductive sau deductive, logicii probabilităţilor, logicii fuzzy, logicii bayesiene etc. Toate aceste capitole mai sus menţionate sunt

implicate în logica deciziei şi valorificate sub forma unor aplicaţii directe sau indirecte în decizia managerială.