Managementului Resurselor Umane

INTRODUCERE

Procesul de schimbare ce are loc în conditiile accelerarii revolutiei stiintifice si tehnice supune oamenii, ca indivizi si grupuri, la multiple provocari. Tranzitia civilizatiei spre un nou ciclu sau val  cum îl numeste Alvin Toffler - , este însotita de procese si fenomene inedite. De la societatea industriala, inspirata si bazata pe modelul mecanicist, la societatea informationala construibila pe modelul holistic este un drum marcat de obstacole, incertitudini si sfidari. Dar cel mai presant, prin ineditul si amploarea sa, este procesul de globalizare, care, în plan economic, politic si social induce mondialismul, ca tendinta a unor actori (tari, grupuri de state, corporatii etc.) de a contabiliza profitabil efectele benefice ale globalismului.

În acest context lupta pentru cucerire de piata de desfacere pare a fi axul vital al marii competitii. Armele folosite sunt mobilizate spre o tinta precisa  eficienta, performanta.

Suportul economic devine tot mai mult factorul determinant în câstigarea sau pierderea pariului cu viitorul. El defineste deja esenta si durabilitatea puterii. Acesta este si punctul de vedere sustinut de Francis Fukuyama  politolog american, care, în vara anului 1989, într-un articol devenit celebru, afirma: <<& activitatea economica va avea o importanta mult mai mare în politica mondiala. Într-adevar întelesul termenului de mare putere se va baza într-o tot mai mare masura pe criteriul economic >>. Acest semnal este cu atât mai important pentru statele aflate în dubla tranzitie cum este si România. Ele au a realiza sarcini istorice clasice (instaurarea democratiei si constructia mediului pietei) concomitent cu obiectivele generate de globalism. Asa cum arata sociologul polonez Adam Prezeworski, în relatia dintre democratie si piata va decide performanta economica.

În acest context, performanta este determinata de un principiu fundamental: maximizarea efectelor prin minimizarea costurilor. Oamenii, comunitatile si grupurile dispun de resurse mai mult sau mai putin limitate (materiale, financiare, informationale, tehnologice). Resursa care detine puterea cea mai mare este însa resursa umana.

Tocmai de aceea managementul resurselor umane devine un factor esential al succesului. Robert Gri, definind simplu si intuitiv managementul afirma: << A sti exact ce vrei sa faci cu oamenii si apoi sa vezi ce au facut, acest ceva urmând a fi cel mai bine si cât mai ieftin >>.

La rândul sau Robert Kreitner defineste managementul ca << acel proces prin care se actioneaza împreuna, cu si prin altii, pentru a realiza obiectivele organizatiei, într-un mediu în continua schimbare; punctul vital al acestui proces îl constituie eficienta cu care sunt utilizate resursele limitate >>.

De aici valoarea deosebita a managementului resurselor umane, solicitat ca, prin energizarea unicei resurse nelimitate  resursa umana  sa puna în miscare celelalte tipuri de resurse.

Mesajul noilor teorii manageriale este acela ca managerii trebuie sa-si reconsidere modele si stilul de conducere a oamenilor în sensul reproiectarii actiunii productive, a proceselor de decizie si a sistemelor de control, în asa fel încât oamenii sa dobândeasca sanse mai mari pentru a se regasi în munca lor.

De la relatiile suportive (centrate pe oameni) definite de sociologul american Rensis Likert la managementul participativ lansat de Matsushita  acesta este drumul managementului resurselor umane.

Pentru noi  spunea Matsushita  esenta managementului este în mod precis tocmai aceasta arta de a mobiliza si asambla resursele intelectuale ale tuturor angajatilor în interesul firmei.

Pornind de la noile conceptii manageriale, ne-am straduit sa oferim studentilor o abordare pluridisciplinara a conceptului de resursa umana  obiect al managementului destinat a valoriza cel mai de pret capital  inteligenta umana.

Tematica propusa studentilor este descifrata prin apelul la argumentele stiintelor moderne ale societatii  psihologie, sociologie, teoria comportamentului, a organizatiilor lor si schimbarii economice, stiinte normative, axiologie si viitorologie.