Metode de Management

1. Tendinţe şi motivaţii în recuperarea medicală mondială

Croaţia, specialitatea de Medicină Fizică şi Recuperare a fost recunoscută din 1952, fiind inclusă atât în serviciile de tip spital cât şi în unităţi ambulatorii.

Când un pacient are nevoie de recuperare, iniţial acesta este evaluat clinico-funcţional (dacă este indicat se apelează la electrodiagnostic), organizându-se un program complex ce include şi celelalte aspecte medicale; în urma bilanţului se stabileşte programul fizical-kineto, un specialist de recuperare având în echipă patru sau cinci colaboratori (fizioterapeuţi şi kinetoterapeuţi).

Echipa de recuperare învaţă pacientul să depăşească fiecare etapă de recuperare, să se reintegreze în activitatea cotidiană şi să prevină complicaţiile.

Polonia

sunt dezvoltate centre de recuperare pe diferite categorii de patologie (departamentul posttraumatic de tip ortopedic sau neuro-chirurgical, departament de recuperare a mâinii, centre pentru terapia durerii), din echipa de recuperare făcând parte specialistul de recuperare, fizioterapeutul şi kinetoterapeutul, asistentul de terapie ocupaţională, psihologul, logopedul şi asistenta socială.

Finlanda sunt servicii de tip ambulator, clinici de recuperare şi structuri particulare de fizioterapie. Fiecare pacient este analizat din punct de vedere clinico-funcţional şi este supus unui program adaptat de recuperare pe termen mediu şi lung, în funcţie de patologie, fie în centre medicale bugetare fie în sectoare particulare. Din patologia locomotorie extrem de frecvent se înregistrează probleme legate de sindroame dureroase cervicale şi lombare sau sechele posttraumatice după traumatisme cervicale prin accidente rutiere.

Spania

toate spitalele publice generale prezintă serviciu de recuperare sub îndrumarea unui grup de specialişti de recuperare, programele terapeutice prescrise executându-se de asistenţii de fizioterapie şi terapie ocupaţională. Unele cazuri se tratează în serviciul de spital, asistenţa medicală de recuperare fiind platită integral de Sistemul Naţional pentru Sănătate, iar alte cazuri se tratează în clinici particulare, plata fiind suportată de companii particulare de asigurare.

Franţa sectorul de recuperare medicală beneficiază de o atenţie specială notându-se dezvoltarea diferitelor sectoare de recuperare în centre înalt specializate, cum este Centrul de Recuperare din Nancy, adevarată staţie-pilot pentru diferitele categorii de patologie (neurologie centrală şi periferică, ortopedie, reumatologie, recuperarea mâinii), precum şi un important centru de organizare a programelor de recuperare pentru pacienţi cu handicap. De menţionat că întreaga activitate a Institutului de Recuperare se desfăşoară sub patronatul Casei Regionale de Asigurări Medicale din nord-estul Frantei (CRAM).

Romania

beneficiul prezenţei factorilor naturali de cură (apele minerale terapeutice, lacurile sărate sau termale, gazele naturale terapeutice) s-a materializat în acumularea unei bogate experienţe şi tradiţii în domeniul balnear care, progresiv, şi-a extins activitatea pe diferite profile de recuperare. Astfel, nu trebuie uitată activitatea sanatoriilor de recuperare, profilate pe diferite patologii atât ale adultului, cât şi ale copilului (exemple: cardiovascular - Covasna, posttraumatic şi reumatismal - Clinica de Recuperare Eforie Nord sau Sanatoriul Balnear Techirghiol, Clinica de Recuperare Felix) sau a unor secţiuni de recuperare din staţiunile balneare (Călimăneşti, Olănesti, Herculane etc.).

Tot acest context impune un program monitorizat eficient şi eficace, prin triumviratul Ministerul Sănătăţii, Casa de Asigurări de Sănătate şi Colegiul Medicilor urmărindu-se concomitent atât aspectele economico-financiare şi administrative (pe plan local, la nivel judeţean), cât şi aplicarea aspectelor metodologice în diferitele secţiuni de recuperare (centralizarea datelor).