Organizarea informală

1. DEFINIREA SI CARACTERISTICILE ORGANIZARII INFORMALE

Organizarea informala (neoficiala, neinstitutionala sau psihoafectiva) reprezinta un

ansamblu de grupuri si de relatii sociale formate spontan intre oamenii dintr-un mediu de munca. Caracteristicile organizarii informale sunt:

Organizarea informala priveste oamenii si relatiile personale dintre ei, in timp ce organizarea formala (oficiala) se refera la pozitiile oficiale, in termenii autoritatii si responsabilitatii. Acesata inseamna ca organizarea formala este asociata postului detinut si o persoana o are numai atunci cand ocupa acel post. Deci, puterea informala este personala, iar puterea formala este institutionala.

Puterea informala este data de membrii grupului si nu este acordata de manageri, ea fiind un subiect al sentimentelor oamernilor, avand o incarcatura subiectiva;

Datorita naturii subiective nu poate fi controlata de managerul firmei in maniera in care organizarea formala poate fi controlata;

Organizarile informationale sunt instabile si tind sa ramana mici, pentru a se pastra in limitele relatiilor personale. Drept urmare, in cadrul firmelor mari exista numeroase organizari informale.

In mod obisnuit, un manager detine o anumita putere informala in acelasi timp cu puterea formala. De regula, un manager nu are mai multa putere informala decat alte persoane din grupul informal si, de asemenea, managerul si liderul informal sunt doua persoane diferite in grupurile de munca.

2. LIDERII ORGANIZARII INFORMALE

Liderii grupurilor informale sunt sustinuti de anumite valente subiective, cum ar fi:

varsta;

vechimea in munca;

experienta;

prestigiul profesional;

calitatile umane (bunatatea, omenia, sensibilitatea, altruismul, sinceritatea, caracterul, exigenta, etc.).

Intr-un grup doar cateva persoane pot fi lideri informali. Deci, exista un singur lider informal ce are mai multa auoritate decat ceilalti.

Fiecare manager trebuie sa afle care este liderul informal cheie si sa conlucreze cu acesta, astfel incat sa incurajeze un comportament constructiv care sa duca la realizarea obiectivelor firmei.

Managerul trebuie sa fie constient atunci cand grupul informal nu este alaturi de el, eforturile si autoritatea sa putand fi subminate.

Organizarile informale pot fi, de asemenea, o sursa ce furnizeaza potentialii manageri formali. Nu trebuie uitat ca, atunci cand un lider informal a fost promovat intr-un post de manager, el nu s-a dovedit a fi si un bun manager formal. Exista, astfel, numeroase exemple de lideri informali de succes ce au devenit sefi aroganti si autoritari odata ce au ajuns sus.

Unii lideri informali au esuat in functii de conducere formala pentru ca au fost depasiti de competente mult mai mari pe care le presupuneau functiile manageriale.

3. TIPURI DE GRUPURI IN ORGANIZAREA INFORMALA

Organizarea informala este un ansamblu de grupuri de oameni si relatiile dintre ele. Aceste grupuri pot fi: orizontale; verticale; mixte.

Grupurile orizontale cuprind persoane aflate pe aceeasi linie ierarhica in cadrul organizatiei.

Acestea sunt cel mai frecvent intalnite grupuri si se formeaza mai repede decat alte grupuri, pentru ca membrii grupului pot fi din acelasi compartiment si nu au pozitii diferite in ierarhia firmei. Aceste persoane promoveaza comunicarea dintre ei de pe pozitii de egalitate si comunica aceleasi probleme, interese, nelinisti.

Grupurile verticale sunt formate din angajatii situati la diferite nivele ale organizarii formale. Cel mai adesea, acestia provin din aceleasi domenii de activitate. Relatiile din aceste grupuri pot fi rezultatul unor interese exterioare firmei sau se nasc ca urmare a numeroaselor si frecventelor raporturi de serviciu (comunicarea sef - subordonati).

Existenta acestor grupuri verticale are avantajul ca ofera o mai buna imagine a sefului formal in ochii subordonatului, ca urmare a relatiilor din cadrul grupului informal.

Poate apare, insa, riscul unei diminuari a autoritatii formale a sefului si, de asemenea, riscul ca seful sa-si piarda obiectivitatea in relatiile cu subalternii, ducand la favoritisme.

Grupurile mixte reprezinta combinatii de doua sau mai multe persoane din diferite domenii de munca si diferite pozitii ierarhice. Se formeaza pe baza unor relatii comune in afara organizatiei (frecventeaza acelasi grup, apartin aceleiasi etnii, locuiesc in acelasi bloc, etc.).

4. AVANTAJELE SI DEZAVANTAJELE ORGANIZARII INFORMALE

Grupurile informale pot produce avantaje pentru firma, dar pot genera si o serie de probleme.