Organizații Lucrative în Economia Cunoașterii

CAPITOLUL 3

ORGANIZATII LUCRATIVE ÎN ECONOMIA CUNOASTERII

3.1 Despre teoria firmei si faliment

3.1.1. Teoria firmei

Pe parcursul a peste doua secole de teorie economica, începând cu The Wealth of Nations a lui Adam Smith, pâna în prezent economistii nu au reusit sa raspunda complet si concis la întrebarea „Care este modelul optim/ideal de organizare a unei afaceri?”. Evident, asociat acestei întrebari, se impune a formula întrebarea „Care este tipul de management ce conduce la performanta?”; altfel spus, care sunt principiile/regulile/procedurile ce trebuie sa fie aplicate de catre proprietari/manageri pentru a fi siguri ca „investitia” lor într-o firma sau companie va fi una de succes?

În literatura economica întâlnim un numar mare de abordari explicite sau implicite pe marginea subiectului invocat, dar nu s-a conturat înca un punct de vedere comun privind trasaturile de definesc un tip ideal sau optim de firma; de fapt, data fiind diversitatea extrem de mare sub care regasim firma în economia reala – ca sectoare de localizare, ca obiect de activitate sau ca dimensiune – este extrem de dificil de-a “acoperi” printr-un singur model abstract de firma o realitate atât de diversa. Iar daca aceasta realitate diversa nu poate fi simplificata într-atât încât sa fie inclusa într-un singur model teoretic, atunci, dupa cum afirma Lipsey, economistii ar avea nevoie de zeci de teorii diferite sau chiar de “... o teorie pentru fiecare tip de firma”, situatie în care, poate, s-ar ajunge la un anume consens pe acest subiect.

Atunci când firma/compania ajunge într-un anumit impas, când pozitia ei pe piata este amenintata, când diversi parteneri devin creditori neplatiti, societatea si comunitatea percep ca acea firma urmeaza un trend descendent în afaceri, acest trend descendent poate continua pâna când firma ajunge la faliment, ceea ce înseamna consecinte negative pentru proprietari, salariati, banci si alte grupuri de interes.

Amintim ca ceea ce numim firma însumeaza doua componente aflate într-o interdependenta profunda:

– componenta umana, respectiv managerii si salariatii executanti;

– componenta materiala, respectiv întreaga infrastructura de care dispune ea.

Axul la care s-au raportat cercetatorii în teoria firmei nu a fost întotdeauna median între cele doua componente; în plus, firma reala (cresterea si dezvoltarea ei, productia si pretul obtinut, finantarea, formele juridice de constituire, managementul aplicat etc.) va ramâne dependenta de elemente exterioare ei:

– piata pe care activeaza;

– tipul de concurenta cu care se confrunta;

– ramura economica în care se localizeaza;

– sectorul economic;

– conjunctura economica (evolutia ciclica);

– economia nationala si politica publica.

În teoria economica s-a facut treptat demarcarea între comportamentul activ, având la baza strategii agresive, de veritabil „razboi” fata de alti „actori” economici, si comportamentul pasiv manifestat de firma . Referindu-se la firma industriala, Hay si Morris trateaza patru grupe de probleme :

– structura (costuri, concentrare, diferentiere produse si bariere de intrare);

– obiective (maximizare profit – alternative);

– conducerea curenta (stabilire preturi, marketing, finantare, investitii, cercetare–dezvoltare si fuziuni);

– performanta (profitabilitate, eficienta, crestere si bunastare).

Plecând de la premisa comportamentului activ manifestat de firma, Hay si Morris introduc noi fapte în analiza pentru a defini firma în economia industriala; “primul ...este acela ca firmele nu pot sa aiba ele însele obiective. Numai oamenii pot avea obiective” . “În orice mare organizatie trebuie sa existe, înainte de toate – spune Galbraith – un foarte bine dezvoltat sens al scopului comun”. Similar, au fost necesare reevaluarea si redefinirea rolului factorului uman în atingerea obiectivelor organizationale. “… Odata ce au aparut semne ale unei expansiuni economice considerabile – spune Robbins – este aproape cert ca va urma o scadere brusca si o depresiune”; nu putem prezice când va surveni depresiunea si cât va dura, aceasta fiind functie de “cum vor actiona vointele umane dupa aparitia respectivelor semne”.