Proiectarea sistemului informațional

2.1 MANAGEMENTUL PROIECTĂRII SISTEMULUI INFORMAŢIONAL

2.1.1. PRINCIPII DE CONCEPERE ŞI RAŢIONALIZARE A SISTEMULUI INFORMAŢIONAL

1.Subordonarea conceperii şi funcţionării sistemului informaţional cerinţelor managementului firmei.

În raport cu sistemul managerial, SI constituie o componenetă a acestuia. În consecinţă, în concepţia sau raţionalizarea SI, obiectivele şi cerinţele sale specifice trebuie să reflecte obiectivele fundamentale, derivate, specifice şi individuale ale intreprinderii.Aceasta implică:

• studierea strategiei, politicilor şi documentelor organizaţionale ale firmei;

• discuţii şi analize comune cu managerii, principalii beneficiari ai SI;

2. Corelarea strînsă a SI cu sistemul decizional şi cu organizarea structurală a organizaţiei.

Pe plan constructiv SI trebuie corelat în special cu structura organizaţională, avându-se în vedere mai ales utilizarea subdiviziunilor organizatorice ale firmei (posturile şi relaţiile organizatorice) pentru culegerea, înregistrarea, transmiterea şi prelucrarea informaţiilor.

Practica firmelor moderne, relevă că asigurarea atât a unei structuri organizaţionale, cât şi a unui SI, impune conceperea sau perfecţionarea lor concomitentă.

În proiectarea structurii este necesar să se ţină seama că fiecare post reprezintă şi un emiţător şi un receptor de informaţii, că relaţiile organizatorice sunt concomitent şi circuite informaţionale.

Analiza acestui tip de corelaţie se poate realiza cu ajutorul metodei următoare:

Studiul corelaţiei structurii organizaţionale a unei firme cu sistemul informaţional

Etapele studiului sunt următoarele:

1.Analiza structurii organizaţionale cu ajutorul teoriei grafurilor.

1.1.Construirea organigramei corespunzătoare firmei.

Director

…..

Director cu Director cu Director

producţia resursele comercial umane ………….

1.2 Construirea grafului corespunzător organigramei.

În vârfurile grafului sunt reprezentate compartimentele iar prin arce neorientate sunt reprezentate legăturile ierarhice.

………….

1.3Analiza organigramei cu ajutorul coeficientului de centralitate.

 d(XiXj)

Ci=----i--j-------------

 d(XiXj)

j

unde:

 d(XiXj) = suma tuturor distanţelor dintre compartimentele

i j organigramei

 d(XiXj) =suma distanţelor de la compartimentul “i” la toate celelalte

j compartimente

1 2 3 n d(XiXj) Ci

1 o 1 3

2 1

3 3

4

n

d(XiXj)

Coeficientul de centralitate indică poziţia unui compartiment în raport cu celelalte compartimente având în vedere gradul de solicitare decizională; pe baza valorii lui se poate stabili dacă sunt poziţionate corect în cadrul organigramei şI se pot propune îmbunătăţiri. Suma tuturor coeficienţilor de centralitate constituie coeficientul global de centralitate. Acesta ne conduce la determinarea nivelului de organizare funcţională a sistemului. Singur acest coeficient nu ne dă nici o indicaţie; el trebuie comparat cu coeficientul global de centralitate al altei organigrame. Calculând pentru mai multe organigrame se va alege aceea care are coeficientul global de centralitate maxim.

Atunci când numărul compartimentelor creşte graful devine inoperant fiind dificil de urmărit frecvenţa legăturilor. Apare astfel necesitatea transpunerii grafului într-o matrice booleană în care existenţa legăturilor directe (printr-un singur arc)este marcată de 1 şi legăturile indirecte (prin mai multe arce), cu zero.

1 2 3 …… n pi1 pi2….

1 0 1 1

2 1

3 1

n

Legăturile fiind biunivoce, matricea booleană va fi simetrică cu diagonala principală. În matrice se determină gradul de solicitare decizională a compartimentetelor prin determinarea puterii iterate Pi1 prin însumarea legăturilor efective. Diferenţierea centrelor decizionale cu acelaşI grad de solicitare se poate realiza prin calcularea puterilor iterate de ordiul 2,3…

Determinarea puterilor iterate de ordin superior se continuă până la departajarea tuturor centrelor decizionale. În matricea booleană se pot identifica dreptunghiurile de suprafaţă maximă în cadrul cărora lipsesc legăturile directe între nodurile grafului. Mulţimea nodurilor cuprinse în aceste dreptunghiuri sunt disjuncte îar nodurile care nu intră în această mulţime formează o mulţime de articulaţie. Această mulţime este reprezentată de un număr minim de noduri ce trebuie scoase din reţea pentru a o descompune în reţele distincte. Numărul mai mare sau mai mic de noduri din mulţimea de articulaţie evidenţiază nivelul de compactizare al structurii organizatorice.