Recrutarea resurselor umane

Recrutarea este activitatea managementului resurselor umane care identifică sursele de candidaţi calificaţi pentru ocuparea unui post şi îi determină să aplice pentru ocuparea unor posturi noi sau vacante în cadrul unei organizaţii.

3.1. Metode de recrutare a resurselor umane

Metodele utilizate în recrutarea resurselor umane sunt extrem de complexe şi variate. În acest context, menţionăm faptul că metodele de recrutare pot fi clasificate în convenţionale şi neconvenţionale. Spre exemplu, recrutarea în şcoli, licee şi universităţi, apelarea la agenţiile specializate de recrutare, anunţurile de angajare în presă sunt, în general, considerate drept metode convenţionale de recrutare, în timp ce candidaturile spontane şi recomandările făcute de către angajaţii organizaţiei fac parte din metodele neconvenţionale de recrutare.

Prezentăm, succint, în continuare, câteva dintre metodele de recrutare utilizate atât în ţara noastră, cât şi în unele dintre ţările Uniunii Europene:

a) publicarea anunţurilor în cadrul organizaţiei. Aceasta constituie o metodă de recrutare internă, prin intermediul căreia angajaţii iau cunoştinţă despre posturile vacante existente în cadrul organizaţiei. Anunţurile respective trebuie să cuprindă: denumirea postului, condiţiile de selecţie, nivelul orientativ al salariului etc. În general, această metodă se foloseşte în cazul promovărilor interne şi/sau al transferurilor;

b) reţinerea candidaturilor spontane. Pentru ca o organizaţie să primească oferta directă din partea candidaţilor, ea trebuie să dispună nu numai de recunoaştere, ci şi de o excelentă reputaţie.

c) apelarea la cererile de angajare publicate în presă de către persoanele aflate în căutarea unui loc de muncă.

d) agenţiile de recrutare. Aceste organizaţii sunt specializate, mai ales, în recrutarea persoanelor înalt specializate. În esenţă, acestea înlocuiesc anunţurile din ziare (media-paper) cu înfiinţarea şi desfăşurarea activităţii unor „saloane” specializate (media-life);

e) recrutarea în şcoli, licee şi universităţi. Aceasta constituie o practică des apelată şi uzitată. Activitatea de recrutare în aceste instituţii este coordonată, de obicei, de centrele de plasare a forţei de muncă situate în cadrul sau pe lângă universităţile de renume. Aceste programe atrag tinerii pentru că le oferă posibilitatea efectuării studiilor concomitent cu dobândirea unei experienţe într-un anumit domeniu.

f) recrutarea prin mass-media. Cererile de angajare publicate în presă implică o serie de reacţii din partea solicitantului unui post, el considerând demersul candidaturilor foarte benefic pentru că, dacă organizaţia plăteşte pentru a insera o cerere de angajare în presă, aceasta înseamnă că nu se aşteaptă la un candidat „turist”, ci la o persoană competentă, dornică de muncă.

g) recrutarea prin INTERNET. Esenţialul îl constituie uşurinţa cu care milioanele de potenţiali clienţi pot fi găsiţi.

Oricare ar fi sursele şi metodele de recrutare alese, la baza acestei activităţi trebuie să se afle următoarele principii:

a) competiţia deschisă, prin asigurarea accesului liber de participare la concurs sau examen a oricărei persoane care îndeplineşte condiţiile cerute de lege pentru ocuparea postului vacant;

b) selecţia în funcţie de competenţa psihosocioprofesională, prin stabilirea persoanelor admise pentru ocuparea posturilor vacante exclusiv pe baza rezultatelor obţinute;

c) asigurarea transparenţei, prin punerea, la dispoziţia tuturor celor interesaţi, a informaţiilor referitoare la modul de desfăşurare a concursului;

d) garantarea şanselor egale pentru toţi candidaţii prin aplicarea, în mod nediscriminatoriu, a unor criterii de selecţie clar definite şi cât mai puţin subiective, astfel încât orice candidat să aibă şanse egale la ocuparea postului respectiv;

e) confidenţialitatea tuturor datelor şi informaţiilor furnizate pe parcursul procedurilor de recrutare şi selecţie, prin garantarea protejării datelor personale ale candidaţilor, în condiţiile legii.

3.2. Metodologia de recrutare a resurselor umane

Pentru ocuparea unui post, candidaţii trebuie să îndeplinească anumite condiţii generale. Printre acestea, legislaţia în domeniu prevede următoarele:

a) să aibă cetăţenie română sau domiciliul în România;

b) să cunoască limba română, scris şi vorbit;

c) să aibă vârsta de 18 ani împliniţi;

d) să aibă capacitate deplină de exerciţiu;

e) să aibă starea de sănătate corespunzătoare postului pentru care candidează, atestată pe bază de examen medical de specialitate;

f) să îndeplinească condiţiile de studii prevăzute postului respectiv;

g) să nu fi fost condamnaţi pentru săvârşirea unei infracţiuni care ar face-o incompatibilă cu exercitarea sarcinilor postului respectiv;

h) să câştige concursul sau să fi promovat examenul organizat pentru ocuparea postului vacant.

Alături de acestea, se mai pot avea în vedere şi condiţiile specifice de exercitare a sarcinilor, competenţelor şi a responsabilităţilor aferente postului vacant, respectiv:

a) vechimea în specialitate cerută de specificul postului;

b) studiile de specialitate necesare ocuparea postului;

c) necesitatea şi gradul de cunoaştere a unei limbi străine;

d) necesitatea şi nivelul cunoştinţelor de operare/programare pe calculator;

În general, numirea comisiilor de selecţie se face cu cel puţin 45 de zile înaintea datei organizării concursului, prin ordinul sau dispoziţia conducătorului organizaţiei.

Comisiile de selecţie constituite sunt compuse din trei membri, respectiv:

a) un specialist care să aibă cel puţin pregătirea, experienţa şi funcţia solicitate pentru postul vacant pentru care se organizează concursul de selecţie;

b) un specialist din cadrul Departamentului „Resurse Umane”;

c) un specialist din afara organizaţiei, de regulă un psiholog sau, în cazul funcţiilor publice, un specialist din învăţământul superior de specialitate.

Funcţiile publice vacante pentru care urmează să se organizeze concurs se dau publicităţii, prin grija Departamentului „Resurse Umane”, cu cel puţin 30 de zile înainte de data organizării concursului, printr-un anunţ în presa naţională sau locală, precum şi prin afişarea la sediul ministerului.