Recrutarea, Selectarea și Promovarea Personalului

CAPITOLUL 1

Spaţiul şi mediul social/instituţional

1.1. Elemente structurale/dinamici

1.2. Spaţiul şi mediul social: tipologii

1.2.1. Poziţionare: status, rol (efectiv/normat)

1.2.2. Domenii specializate: finalităţi

1.3. Spaţiul şi mediul instituţional: tipologii

1.3.1. Poziţionare: poziţie ierarhică, atribuţii/respon¬sabilităţi (normate/efective)

1.3.2. Agenţi corporaţi specializaţi: misiune

Toate procesele, interacţiunile umane se produc, se dezvoltă şi se consumă într-un spaţiu şi mediu specific: cel uman. Diversitatea structurală, funcţională, conjuncturală imprimă acestui specific uman diferenţe care se materializează prin consecinţe de o variabilitate extremă.

Viaţa fiecărui persoane este limitată, eforturile proprii pentru formarea şi evoluţia individuală sunt drastic marcate, potenţate/limitate, de calitatea spaţiului şi mediului social (Stegăroiu C. Dan, 1992,p.48-96). Tocmai de aceea valorifi¬carea potenţialului crea¬tiv al resursei umane alter¬nează atât de vizibil de la socie¬tate la societate, adică în pofida unei distribuţii gausiene egale a capacităţii creative (vezi distribu¬ţia Gauss), concre¬tizar¬ea acesteia prezintă dis¬parităţi marcante, dominante în funcţ¬ie de specificul res¬pec¬tivelor socie¬tăţi. Această stare de fapt a fost explicitată în diferite modalităţi: drept o con¬secinţă a distribuţiei re¬sur¬selor, a bogăţiei sociale, a difer¬enţelor rasiale, a dife¬ren¬ţelor cli¬materice, a modelelor de management şi organizare etc. Gil¬berth propune o explicaţie pornind de la diferenţierea calita¬tivă a societăţilor. Astfel, el susţine în raport cu America, aceasta nu dispune de mai mulţi oameni geniali decât alte state, dar aici s-a constituit un mediu în care un om mediocru se comportă şi produce ca un om genial.

Privind în urmă devine evident că dintre multiplii factori care diferenţiază societatea americană de restul soci¬etăţilor lumii în mod dominant se desprinde factorul selecţie. Populaţia americană se constituie dintr-o multitudine de popu¬laţii, rase, genotipuri, etc care în decursul anilor a consti¬tuit şi constituie atât o rezervă genetică de factură biologi¬că cât şi de factură culturală (diversitate de modele cultura¬le) imprimând societăţii americane o diversitate şi un cult al diversităţii, o înţelegere profundă că valorificarea potenţialului uman implică păstrarea diversităţii umane. În acest mod, în timp, prin procese selec¬tive spontane dar şi controlate, brutale dar şi umanizate, s-a produs o promovare a valorilor, o înţelegere a importanţei susţinerii celor supra¬dotaţi şi dotaţi concomitent cu garan¬tarea uni trai decent şi pentru cei afectaţi de diferite disabili¬tăţi.

Să ne reamintim goana spre vest, goana după aur etc, adică acele valuri umane migratoare, acele exoduri dublate de bruta¬litatea luptei pentru supravieţuire precum şi de costurile în termeni ai vieţii şi ai distrugerii, ai durităţii acelor tim¬puri. Concomitent să me¬dităm asupra societăţii actuale în care se îmbină alegerea raţională (la nivelul întreprinderii/¬insti¬tu¬ţi¬ei) cu promova¬rea arbitrară a intereselor grupurilor de put¬ere şi confrun¬tarea distructivă în momentele de disfunc¬ţii socia¬le, interne - revolu¬ţii/răscoale ori exter¬ne -războa¬ie, ori dis¬funcţii eco¬logice - cutremure, inundaţii, glaciaţi¬uni. Toate aceste as¬pecte atestă riscul permanent cu care se con¬frun¬tă specia umană la care s-a adiţionat şi riscul provo¬cat prin însăşi existen¬ţa acestei specii umane. Acţiunile noas¬tre, voluntare/involun¬tare, au determinat şi continuă să pro¬voace o poluarea accentuată care pune în pericol nu numai specia umană ci şi biosul în integralitatea sa.

Faţă de aceste surse diferite de risc, cu rezultanta unui risc sporit, se înregistrează tendinţele instituirii unui control raţional, menit a diminua starea de risc şi de iminen¬ţă a catastrofelor, sociale/ecolgice, prin susţinerea şi pro¬mov¬area globalizării.

O realitate derivată din regula dublului efect, pre¬zentă în orice segment al societăţii, face ca însăşi tendinţa cu valenţe salvatoare a globalizării să includă în sine alte componente ale unui pericol viitor, în special prin consecinţa reducerii diversităţii.

A realiza o globalizare cu păstrarea diversităţii constituie un deziderat care implică forţe corelate şi orien¬tate conştient spre a evita identificarea globalizării cu omogenizarea. Pericolul derivă din însăşi faptul, aşa cum susţine Poincare, că fiecare secol prezintă o complexitate în creştere, dar omul mereu va alege dintre alternativele complexe, pe cea mai simplă. Cu alte cuvinte ten¬dinţa de potenţare a complexităţii este dublată de tendinţa fiinţei umane de a reţine ceea ce este mai simplu.

Într-o astfel de lume recunoaşterea meritului indi¬vidual, acceptarea acestuia drept singura modalitate de discriminare poate fi de natură a garanta un înalt nivel de participare/ valorificare creativă şi socială a resursei umane (RU). Meritul individual vizualizează diferenţierea oamenilor sub aspectul posibilităţilor lor creative/manageriale/ execuţi¬onale făcând astfel de înţeles conceptul de resursă umană care i se atribuie. În acest mod omul constituie, prin dif¬erenţe reale şi posibil a fi valor¬ificate spre bine¬le social gener¬al, o resursă cu atribute specifice denumită resursa umană . In mod obişnuit suntem confruntaţi cu o multitudine de modalităţi de diferenţiere a oamenil¬or sub aspectul: atributelor, abi¬li¬tăţilor, de¬prinderi¬lor, opiniilor, valorilor etc, iar dep¬en¬den¬ţa perfor¬manţelor acestor oameni de diferenţierile sem¬na¬late a condus la formarea şi recunoaşterea conceptului de merit individual. Aşa cum s-a remarcat ştiinţa începe cu posibilitatea de a măsura. Valorificarea pragmatică a meritului individual imp¬u¬ne pe lân¬gă recunoaşterea existenţei şi a rolu¬lui social ce-i revi¬ne şi proiectarea, constituirea şi perfec¬ţionarea perma¬nentă a sis¬temului şi tehnicilor de măsurare.

Meritul individual, sub aspectul identificării sale, este dependent de calitatea instrumentelor/tehnicilor de măsu¬rare folosite, mai mult devine importantă şi perspectiva considerată. Orice intervenţie umană pare bună din perspectiva imediată, dar în timp se poate dovedi dezastruoasă. Spre a exemplifica, industrializarea a constituit şi constituie o modalitate de amplificare a puterii şi posibilităţilor ome¬neşti, dar în timp s-a dovedit că provoacă poluare (dublu e¬fect: pe lângă consecinţele dorite survin implicit şi cele ned¬orite. Un proces este deplin cunoscut când sunt iden¬tificate ambele categorii de consecinţe: dorite/nedorite)

Din această perspectivă, consecinţa nedorită a recu¬noaşterii meritului individual ar consta din tendinţa de a ignora nevoile social-umane a celor cu merite individuale mai reduse. O astfel de tendinţă reflectă o simplificare a concep¬tului de individ. Câştigarea existenţei, în sensul de asigura¬re a celor necesare supravieţuirii şi dezvoltării, nu con¬sti¬tuie misiunea individului ci doar o primă condiţie care asi¬gură existenţa, devenirea umană. Evaluarea specificului indi¬vidual, stabilirea finalităţii urmărite etc reprezintă atri¬bute esenţiale care în societăţile democratice sunt la îndemâ¬na fiecărei persoane.

Pe de o parte formarea unei persoane sub aspect pro¬fesional (specializare) şi social (educare) constituie o pro¬blemă a fiecăruia, iar pe de altă parte valorificarea la maxim a potenţialului social-creativ al fiecărui individ constituie o problemă de interes general. Fiecare persoană care trece prin existenţă fără a-şi valorifica deplin potenţialul social-creativ relevă o pierdere ireparabilă, tocmai de aceea intere¬sul general a condus la intervenţii multiple pentru a evita astfel de situaţii. In acest mod s-a constituit o reţea de educaţie şi de învăţământ, s-a realizat o orientare profesională prin intervenţia specialiştilor care asistă tinerii în alege¬rea rutei profesionale, s-a constituit un sistem de recrutare, selectare şi promovare care să garanteze desăvârşirea în carie¬ra profesională/socială. Nici o societate nu este atât de bo¬gată ca să risipească potenţialul RU. Dar modalitatea concretă în care se realizează valorificarea eficace a potenţialului RU diferă de la societate la societate, în raport cu stadiul evo¬lutiv specific.

Specificul limitat al resurselor face ca în orice societate să se ajungă la diferenţierea unor grupuri de interes care acţionează în prim plan (scena socia¬lă vizibilă), dar şi în plan secund (culisele sociale - ecranate, puţin vi¬zibile). Cu cât diferenţa dintre scenă şi culise este mai mică cu atât caracterul democrat al societăţii se accen¬tuează. Re¬ducerea diferenţelor dintre scenă şi culise impune o transpa¬renţă socială accentuată, popularizarea regulilor, cri¬terii¬lor, tehnicilor prin care se asigură alegerea persoanelor pen¬tru diferitele poziţii sociale/poziţii ierarhice. Cu alte cu¬vinte presupune orientarea selecţiei spre promovarea unor per¬soane cu simţ de responsabilitate socială/profesională şi com¬petente. Intr-un astfel de mediu devine evitabilă deturnarea agenţilor cor¬poraţi de la finalităţile lor tocmai pentru ca fac¬torii de putere maximă au simţul responsabilităţii sociale/profesionale ce la revine, iar competenţa reduce riscul unor acţiuni discordante cu circumstanţele date.