Reproiectarea Managerială și Impactul asupra Performanțelor Manageriale

2.1. Concept

Pornind de la exprimarea lui Peter Drucker şi Richard Farmer conform căreia nu există întreprinderi eficiente şi ineficiente, ci întreprinderi bine conduse sau prost conduse, schimbarea managerială devine terenul demersurilor strategice şi tactice, iniţiate şi derulate la nivel de firmă pentru atingerea unui nivel ridicat al performanţelor într-un mediu ambiant complex şi instabil.

Prin urmare, schimbarea managerială este nu doar o “modă” a perioadei pe care o traversăm, ci o necesitate pentru asigurarea unor parametri calitativi superiori sistemelor microeconomice de management.

Conceptul de reengineering a fost introdus pentru prima dată de către M. Hammer şi J. Champy în anul 1993 în cartea “Reengineering the Corporation”. Reengineering-ul în viziunea celor doi autori semnifică regândirea fundamentală şi reproiectarea radicală a proceselor de afaceri, în vederea obţinerii unor îmbunătăţiri spectaculoase ale indicatorilor consideraţi astăzi critici în evaluarea performanţelor, cum ar fi costul, calitatea, service-ul şi viteza.

Reengineering-ul are drept obiectiv reproiectarea proceselor, a activităţilor curente ce contribuie la crearea de valoare şi reprezintă o modalitate majoră de flexibilizare şi modernizare microeconomică şi socială prin reconceperea fundamentală şi reproiectarea radicală a acestora.

Conceptul de reengineering se bazează pe patru cuvinte cheie: fundamental, radical, spectaculos, procese.

Principalele idei care definesc noua gândire managerială, pe care se axează reengineering-ul şi care decurg din conceptul introdus de către M. Hammer şi J. Champy, sunt sintetizate în continuare***.

a. Intensificarea şi globalizarea competiţiei pe pieţele produselor şi serviciilor, precum şi accelerarea şi amplificarea schimbărilor care se produc, în prezent, în mediul de acţiune şi în activitatea firmelor, fac imperios necesară abandonarea vechilor concepte, forme şi metode manageriale şi adoptarea unora noi, mult mai bine adaptate noilor realităţi şi, în consecinţă, mult mai eficace. Modelele organizatorice şi de conducere bazate pe diviziunea muncii, specializare, departamentalizare, coordonare şi control, trebuie înlocuite cu unele noi, corespunzătoare orientării spre procese, precum şi focalizării asupra activităţilor şi operaţiilor de pe lanţul valorii specific firmei, care sunt generatoare de valoare reală pentru client. Reengineering-ul reprezintă un nou mod de gândire şi acţiune axat pe combaterea fermă, prin mijloace radicale, a lipsei de adecvare, accentuată de accelerarea şi adâncirea schimbărilor, a activităţilor firmei la realitatea curentă.

b. Reunirea activităţilor şi operaţiilor în procese coerente de afaceri, care constituie principala trăsătură definitorie a reengineering-ului, este necesară, date fiind dificultăţile pe care le generează în prezent în majoritatea firmelor efectele menţinerii pilonilor tradiţionali ai organizării, diviziunea muncii, specializarea etc. între aceste efecte cele mai frecvente şi mai dăunătoare sunt următoarele:

- activităţile multiple pe care le desfăşoară o firmă mare şi complexă, cu un portofoliu diversificat al afacerilor, sunt analizate în raport cu diferite criterii, specifice acestor activităţi, ceea ce este de natură să deformeze rezultatele analizei şi să împiedice evidenţierea corectă a acelor activităţi producătoare realmente de valoare pentru client;

- eficienţa la nivelul componentelor firmei nu este întotdeauna conjunctă cu cea la nivelul ansamblului acesteia, în frecvente situaţii eficienţa unor activităţi obţinându-se în dauna eficienţei globale;