Resurse Umane

Cursul 1

Introducere în managementul resurselor umane

1.1. Organizaţiile

Organizaţia reprezintă un grup de oameni ale căror acţiuni converg către atingerea unor scopuri şi obiective generale şi specifice.

Care sunt misiunea, scopul şi obiectivele şcolii?

Realizarea misiunii, scopurilor şi obiectivelor organizaţiei sunt posibile pe un suport structural.

Structura organizaţiei – sistemul de organizare şi conducere depinde în mare măsură de tipul de management practicat.

În genere, prin structură desemnăm modul în care o organizaţie îşi imparte munca în sarcini specifice şi realizează conducerea acestora (Gary Johns, 1998, p. 458).

Diviziunea verticală a muncii se preocupă de împărţirea autorităţii în vederea planificării şi luării deciziilor. Răspunde la întrebările cine îi spune cui ce să facă?

Diviziunea orizontală a muncii se referă la activităţile ce trebuie realizate în vederea atingerii obiectivelor organizaţiei la nivel de posturi şi compartimente.

Expresia unei structuri este organigrama. Organigrama prezintă relaţiile formale ce decurg din modul de organizare prevăzut în statutele de funcţionare şi regulamentele de ordine interioară. Rolul organigramei este acela de a prescrie relaţiile desfăşurării activităţilor comune, de a indica sarcinile şi responsabilităţile membrilor organizaţiei şi compartimentelor.

Principiile care trebuie proiectării structurilor unei organizaţii performante (Mihuţ, 1998, pp. 193-196):

- principiul managementului participativ;

- principiul supremaţiei obiectivelor;

- principiul unităţii de decizie şi de acţiune (să existe câte un singur şef care poartă răpunderea pentru îndeplinirea sarcinilor de serviciu ale subordonaţilor, pentru fiecare compartiment);

- principiul apropierii managementului de execuţie - Figura 1.1;

- principiul interdependenţei minime;

- principiul permanenţei managementului sau delegării de autoritate (fiecărui şef trebuie să-i corespundă un alt salariat care, prin delegare de autoritate, poate prelua, la nevoie, atribuţiile acestuia);

- principiul economiei de comunicaţii (redundanţa nu este favorabilă);

- principiul definirii armonizate a posturilor şi funcţiilor;

- principiul concordanţei cerinţelor postului de lucru cu aptitudinile titularului – Figura 1.2.;

- principiul instituirii de echipe mixte - cu personal din compartimente diferite, în vederea rezolvării unor probleme complexe;

- principiul flexibilităţii;

- principiul eficienţei;

- principiul determinării variantei optime (structura organizaţiei trebuie să fie proiectată în mai multe variante care să permită aplicarea criteriilor de optimizare);

- principiul reprezentării structurii.

Figura 1.1

1.2. Managementul resurselor umane

1.2.1. Concepte

În teoria tradiţională a organizaţiei, salariaţii erau priviţi din perspectiva modului în care aceştia executau anumite operaţii prestabilite, puneau în mişcare maşini şi dispozitive tehnologice sau îndeplineau unele activităţi. Aşa au apărut şi conceptele, folosite şi astăzi din păcate, de „forţă de muncă“ sau „mână de lucru“. Ceea ce interesa era capacitatea acestora de a pune în operă deciziile conducătorilor, conform regulilor. Aşa a apărut împărţirea muncii în „muncă productivă“ a „creatorilor de bunuri materiale“, respectiv „muncă neproductivă“ a „personalului neproductiv“, care era de obicei asociat cu cei care desfăşurau activităţi de natură intelectuală. Conceptul de „forţă de muncă“ era folosit întotdeauna la singular şi desemna ansamblul, masa; niciodată individul, cu personalitate, nevoi, comportament şi viziune specifică nu intra în obiectivele conducătorilor – vezi Tabelul 1.1 (adaptare după Mathis, 1997, p. 4).

Managementul resurselor umane presupune îmbunătăţirea continuă a activităţii tuturor angajaţilor în scopul realizării obiectivelor organizaţionale. În acest sens, acţiunile manageriale trebuie să ia în considerare fiecare salariat ca o individualitate distinctă, cu caracteristici specifice. Aplicarea cu succes a managementului resurselor umane presupune existenţa unui sistem de evaluare a performanţelor, a unui sistem de stimulare şi de recompensare a rezultatelor angajaţilor.