Riscul, element esențial în activitatea unităților economice

1.1. Conceptul de risc

Cel mai adesea, riscurile sunt considerate din două puncte de vedere sensibil diferite: punctul de vedere teoretic şi cel practic.

Atunci când definesc riscul şi gestiunea riscului, cei mai mulţi autori se concentrează asupra funcţiei clasice de intermediere în sfera riscurilor financiare prin diviziunea acestora; din acest punct de vedere este tratată în deosebi problema unor pierderi neprevăzute la activele societăților pierderi cauzate de riscuri de piaţă, de credit sau de lichiditate.

Alţi autori se concentrează asupra unor pierderi - potenţiale sau efective - cauzate de riscuri cu totul aleatoare şi necontrolabile, ca de exemplu frauda, incendiul sau catastrofele naturale. Cei mai mulţi practicieni abordează, de regulă o singură grupă sau clasă de riscuri, cel mai adesea sub aspectul tehnicilor de gestiune şi doar foarte rar sunt analizate şi mecanismele de transmisie/amplificare a riscului suportat de instituţia financiară.

Riscul poate avea un impact considerabil asupra valorii băncilor sau instituţiei financiare în gestiune, atât un impact de sine (de regulă sub forma pierderilor directe suportate), cât şi un impact indus cauzat de efectele asupra clientelei, personalului, partenerilor şi chiar asupra autorităţii bancare.

În funcţie de punctul de vedere din care se face analiza riscului, acesta poate fi definit în mod diferit. Prin definiţia standard, cea lingvistică se consideră drept risc probabilitatea de producere a unui eveniment cu consecinţe adverse pentru subiect. Prin expunere la risc se înţelege valoarea actuală a tuturor pierderilor sau cheltuielilor suplimentare pe care le suportă sau le-ar suporta instituţia financiară în cauză. Din această definiţie rezultă că expunerea la risc poate fi efectivă sau potenţială.

Riscul este generat de o mulţime de operaţii şi proceduri. De aceea, în domeniul financiar cel puţin, riscul trebuie privit ca un conglomerat sau complex de riscuri, de cele mai multe ori interdependente, prin aceea că pot avea cauze comune sau că producerea unuia poate genera în lanţ şi alte riscuri. Drept urmare, aceste operaţii şi proceduri generează în permanenţă expunerea la risc. Riscurile bancare se consideră a fi acele riscuri cu care se confruntă băncile în operaţiile lor curente şi nu doar riscurile specifice activităţii bancare clasice. Ca agenţii care operează pe diverse pieţe financiare, băncile se confruntă şi cu riscuri ce nu le sunt specifice (de exemplu riscul valutar), dar pe care trebuie să le gestioneze.

Prin managementul se urmăreşte:

- minimizarea cheltuielilor, a pierderilor;

- modificarea comportamentului salariaţilor;

- modificarea imaginii publice a entității economice.

1.2. Tipologia riscului

Funcţiile sistemelor tradiţionale sau extins atât pe pieţele naţionale cât şi pe cele internaţionale. Pieţele financiare au devenit mult mai fragile, mai supuse hazardului.

Acestea au condus la o creştere accentuată a incertitudinii şi, în consecinţă, la multiplicarea riscurilor specifice.

Numeroase evenimente au arătat ca problemele principale cu care se confruntă unitățile economice rezultă din accentuarea riscurilor. Aceasta deoarece viitoarea evoluţie a activelor, ca şi a costului pasivelor nu poate fi prevăzută cu acurateţe.

Evoluţiile viitoare depind de evenimentele următoare, cum ar fi inflaţia, politica monetară şi schimbările în PNB. Unii economişti consideră că la baza problemelor cu care se confruntă societățile comerciale se află factorii macroeconomici. Ei accentuează importantă riscului deoarece aceasta reprezintă principala problemă a majorităţii societăților economice.

Analizând marea criză din 1930, doi economişti americani au împărţit riscurile rezultate din evenimentele neprevăzute în următoarele categorii:

1. riscuri de sistem, cauzate de o scăderea acceptabilă a ofertei de bani, precum şi de anumite riscuri impuse băncilor;

2. riscul de preţ, care se referă la posibilitatea ca rata dobânzilor să crească brusc în condiţiile în care banca deţine active cu o scadenţă mai lungă a pasivelor;

3. riscul de credit, care apare când împrumuturile nu sunt rambursate în volumul şi la termenul stabilit;

4. riscul de funcţionare, care este rezultat din fraude, incompetenţa de efectuare a unor operaţiuni neeficiente;

5. riscul de reglementări, se referă atât la schimburi neaşteptate ale reglementărilor bancare cât şi ale legilor ce implică băncile să acţioneze eficient şi în siguranţă.