Statistică sinteză

Cap.1. OBIECTUL SI METODA STATISTICII

Obiectul de studiu al statisticii îl constituie fenomenele de masã(stochastice) sau fenomene de tip

colectiv, care prezintã proprietatea de a fi variabile ca formã de manifestare individualã în timp si spatiu dar

si sub raport organizatoric.

Sintetizând, putem spune cã fenomenele si procesele care fac obiectul de studiu al statisticii prezintã

unele particularitãti, si anume:

• se produc într-un numãr mare de cazuri individuale, care permit desprinderea esentei lor din punct

de vedere statistic;

• se caracterizeazã prin variabilitate, deoarece sunt rezultatul actiunii unui numãr mare de factori de

influentã de naturã diferitã;

• sunt forme individuale de manifestare concretã în timp, în spatiu si sub raport organizatoric;

• actiunea unor factori de influentã se compenseazã reciproc, deoarece ei se manifestã în sensuri

diferite;

• se produc si se manifestã în conditii de incertitudine.

Statistica studiazã fenomenele sociale si economice de masã în cadrul cãrora guverneazã legile statistice

care actioneazã ca o tendintã predominantã în masa manifestãrilor individuale, fãrã a putea fi identificate la

nivelul fiecãrui element al colectivitãtii. Legea statisticã apare ca o rezultantã medie a numeroase actiuni

individuale, care se produc intr-un numar mare de cazuri , astfel incat sa poata intra sub actiunea legii

numerelor mari.

Notiuni fundamentale ale statisticii

Demersul statistic foloseste în vocabularul de bazã urmãtoarele notiuni si concepte: colectivitatea statisticã,

unitatea statisticã, caracteristici statistice, date statistice, indicatori statistici.

Colectivitatea statisticã sau populatia statisticã desemneazã totalitatea elementelor de aceeasi naturã

(adicã sunt omogene din punct de vedere al anumitor criterii) care sunt supuse cercetãrii statistice.

Colectivitatea statisticã are un caracter obiectiv si finit, ceea ce impune delimitarea ei din punct de vedere al

continutului, spatiului si formei organizatorice. Elementele unei colectivitãti pot fi fiinte, lucruri, precum si

fapte sau evenimente referitoare la acestea.

Colectivitãtile statistice pot fi statice sau dinamice; cele statice exprimã o stare si o anumitã întindere

în spatiu, formând un stoc la un moment dat, pe când cele dinamice exprimã un flux „o devenire în timp”.

Unitãtile colectivitãtii statistice sunt purtãtoare de informatii sau subiecte logice ale informatiei

statistice, deoarece asupra lor se exercitã nemijlocit observarea. Unitãtile colectivitãtii statistice au un caracter

efectiv, concret (persoane, firme, mijloace materiale sau bãnesti), iar numãrul lor este variabil, dar în orice

moment are o valoare precisã.

Caracteristicile statistice (variabile statistice) reprezintã acele însusiri, proprietãti, trãsãturi comune

unitãtilor unei colectivitãti statistice care sunt retinute în programul statistic pentru a fi înregistrate si care vor

defini si delimita colectivitatea si fiecare unitate statisticã în parte.

CONCEPTE CHEIE: fenomene de masa, fenomene stochastice, demers statistic, lege statistica, legea

numerelor mari , colectivitate statistica, unitate statistica, caracteristici statistice, variabile statistice.

SUBIECTE EXAMEN

1.Particularitatile obiectului statisticii

2.Obiectul de studiu al statisticii

3.Ce fenomene studiaza statistica?

1.Notiuni si concepte folosite in demersul statistic

2.Ce este colectivitatea sau populatia statistica?

2

3.Ce sunt unitatile statistice?

4.Ce sunt caracteristicile statistice?

5.Ce sunt datele statistice?

CAP.2. METODE DE CERCETARE, PRELUCRARE SI PREZENTARE A DATELOR

STATISTICE

Observarea statisticã presupune respectarea unor principii fundamentale impuse prin lege (Legea nr.

11/1994), principii asemãnãtoare cu cele impuse pe plan international. Ele au în vedere: autonomia

metodologicã, confidentialitatea, transparenta, specializarea, proportionalitatea si deontologia

statisticã.

Prin programul de observare trebuie sã se precizeze câteva elemente fixe, si anume:

• scopul observãrii este subordonat scopului general pentru care s-a organizat cercetarea statisticã si de

exacta lui întelegere depinde reusita actiunii;

• obiectul cercetãrii sau colectivitatea cercetatã reprezintã multimea unitãtilor la care vor fi înregistrate

caracteristicile precizate. Obiectul observãrii trebuie sã fie delimitat ca volum, în timp, spatiu, cât si din punct

de vedere organizatoric;

• unitatea de observare ca element component al colectivitãtii trebuie sã fie clar definitã pentru a obtine

date complete, exacte si comparabile în timp si spatiu. Unitãtile de observare pot fi simple sau complexe în

functie de scopul cercetãrii;

• programul observãrii constã în stabilirea tuturor caracteristicilor care trebuie înregistrate, a

modalitãtilor concrete de culegere a datelor, încadrarea în timp si spatiu a activitãtii de obtinere a

informatiilor;

• formularele si instructiunile de înregistrare se prezintã sub formã de fise (care se completeazã pentru

o singurã unitate de observare) si liste (care se completeazã pentru mai multe unitãti). Formularele de

înregistrare sunt însotite de norme metodologice si tehnice privind completarea lor, norme ce pot fi imprimate

direct pe formular sau în brosuri anexe.

Metodele si procedeele de observare statisticã sunt în functie de natura fenomenelor studiate, de modul

de organizare a activitãtii agentilor economici, de posibilitãtile de înregistrare a fenomenelor si de mijloacele

tehnice de prelucrare de care se dispune. Gruparea metodelor de înregistrare (observare) în sisteme are la bazã

diferite criterii:

a) dupã modul de organizare a activitãtii social-economice deosebim:

• observãri permanente, care se efectueazã prin intermediul sistemului informational statistic;

• observãri special organizate ca: recensãminte, anchete, monografii;

b) dupã timpul la care se referã datele, observãrile statistice pot fi:

• curente, cum sunt rapoartele statistice;

• periodice, care se efectueazã la un anumit interval de timp (recensãmântul);

• unice (observãri speciale), care se fac pentru consemnarea statisticã a unui eveniment

nerepetabil;

c) dupã numãrul unitãtilor înregistrate, observãrile pot fi:

• totale, cum sunt recensãmintele si raportãrile statistice, prin care se culeg date de la toate

unitãtile colectivitãtii;

• partiale, cum este sondajul prin care se realizeazã înregistrãri numai la o parte din unitãtile

colectivitãtii.

Principalele tipuri de lucrãri de înregistrare statisticã practicate sunt :

recensãmântul , rapoartele statistice, anchetele prin sondaj, ancheta statisticã, observarea pãrtii

principale, monografia, ancheta integratã în gospodãrii, ancheta asupra fortei de muncã în gospodãrii,

ancheta structuralã în întreprinderi, observarea pietei tãrãnesti.

Sistematizarea datelor se face dupã un program care cuprinde metodologii si procedee de prelucrare

specifice proceselor studiate, precum si unele mãsuri organizatorice. În acest sens, se procedeazã la

efectuarea unor operatiuni de centralizare, grupare si reprezentare a datelor sub formã de serii, tabele si

grafice.

Etapele sistematizãrii statistice implicã parcurgerea urmãtoarelor etape:

• centralizarea;

• gruparea sau clasificarea datelor si calculul indicatorilor statistici absoluti;

• calculul indicatorilor derivati;

• prezentarea rezultatelor prelucrãrii sub formã de: serii, tabele si grafice.

Gruparea statisticã este o centralizare pe grupe a unitãtilor unei colectivitãti în care caracteristica de

grupare este o variabilã în functie de care unitãtile colectivitãtii sunt repartizate în grupe distincte cât mai

omogene.