Surse de finanțare

Managementul programelor de finanţare

Programul poate fi definit ca un grup de proiecte gestionate după o anumită regulă, astfel încât să se obţină avantaje mai mari decât dacă s-ar realiza prin tratarea lor separată. Proiectele sunt subcomponente ale programelor, deci şi managementul proiectelor se situează sub directa subordonare a managementului programelor.

Programul poate reprezenta o strategie regională, naţională sau internaţională şi se transpune în realitate prin proiecte.

Managementul programelor, asemănător managementului proiectelor este un mod de lucru integrativ – de obicei, o acţiune dintr-un anumit domeniu va genera efecte pozitive sau negative în domeniile conexe. Aceste interacţiuni, directe, bine cunoscute sau subtile şi nesigure, determină adesea schimbări în obiectivele şi structura programului, influenţând performanţa acestuia (o schimbare a obiectivelor programului va afecta bugetul acestuia, sau chiar calitatea serviciilor).

Proiectele sunt subseturi ale programelor. Acestor definiţii generale le corespund, (deşi nu întotdeauna recunoscute ca atare), inclusiv în activitatea de cercetare-dezvoltare din România, atât “lucrările de cercetare” tradiţionale, cât şi cazuri sau stadii specifice ale acestora (de exemplu, studii de prefezabilitate sau de fezabilitate necontractate / finanţate din interior), precum şi orice iniţiativa de schimbare (restructurare, reorganizare, privatizare, asociere, scindare, schimbare de sediu etc.)

Indiferent de sursă, cel mai modern instrument de finanţare este cel de proiecte. Acest sistem permite atât o selecţie obiectivă a echipelor de realizare a proiectului cât şi un mod judicios de utilizare a fondurilor. Asigurarea succesului proiectului înseamnă realizarea unui produs/cercetare fundamentală/serviciu/ performanţe, în condiţii de eficienţă (costuri reduse),care să fie oferit clientului în cât mai scurt timp.

În general sursele de finanţare pot fi:

a) la nivel internaţional:

• programe ale Băncii Mondiale;

• programe ale FMI;

• programe ale NATO;

• programe ale unor fundaţii cunoscute (SOROS, ROCKEFELLER, etc).

b) programe la nivel european:

• programe ale CEE (CORDIS, TQM, etc.);

• programul cadru PC7

• Fonduri structurale

• programe ale Băncii Europene pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare (BERD).

c) programe la nivel naţional:

• programe din planul Naţional de Cercetare – Dezvoltare şi Inovare;

• programe ale unor ministere, departamente;

• programe ale unor agenţii de specialitate Agenţia Română pentru Dezvoltare, (ARD), Agenţia Naţională a drumurilor (AND);

• programe ale unor societăţi sau ale unor fundaţii.

d) programe la nivel local:

• prefecturi;

• primării;

• grupuri de investitori

Sursele de finanţare pentru proiectele publice sunt de două categorii:

- Surse interne — Planul Naţional de Dezvoltare si Inovare PNCDI 2007-2013, de la bugetele administraţiei locale şi centrale şi contribuţii ale partenerilor privaţi

- Surse externe — prin atragerea de fonduri:”Fondurile structurale,fonduri de la Banca Mondială şi Uniunea Europeană (în principal prin programele PHARE, ISPA, SAPARD, Programul Cadru PC7).

Conform legii, România are o Strategie naţională care stabileşte obiectivele de interes naţional menţionate pe scurt în subcapitolul anterior. Implementarea Strategiei naţionale se realizează prin Planul naţional pentru cercetare-dezvoltare şi inovare, prin planuri de cercetare ale autorităţilor publice centrale, denumite şi planuri sectoriale precum şi prin alte planuri, programe şi proiecte de cercetare.

4.1 Planul naţional pentru cercetare-dezvoltare şi inovare

Planul Naţional de Cercetare, Dezvoltare şi Inovare, numit în continuare PNCDI, reprezintă principalul instrument prin care Autoritatea Naţională pentru Cercetare Ştiinţifică implementează Strategia Naţională de C–D şi I. Primul Plan naţional s-a desfăşurat începând cu anul 2000 şi în prezent nu mai este de actualitate.

În conceperea actualului Plan naţional, PNCDI II, de către consorţiul condus de către CNCSIS în cadrul proiectului sectorial menţionat, s-a avut în vedere rolul sistemului naţional de cercetare-dezvoltare-inovare, care este acela de a dezvolta ştiinţa şi tehnologia pentru creşterea competitivităţii, pentru îmbunătăţirea calităţii sociale şi pentru sporirea cunoaşterii cu potenţial de valorificare şi lărgire a orizontului de acţiune, conform obiectivelor generale ale Uniunii Europene.

4.1.1 Instrumente de finanţare complementară cu cele din Planul Naţional

În afara instrumentelor prevazute in Planul Naţional, implementarea Strategiei Naţionale se realizează şi cu instrumente de finanţare complementară, ale căror obiective se corelează sinergic cu cele ale Planului Naţional.

i) Coordonate de ANCS

• Planul de investiţii al MECI-ANCS.

Obiectiv: dezvoltarea infrastructurii în institutele naţionale CD din coordonarea ANCS, inclusiv dezvoltarea şi întreţinerea celor 19 instalaţii CD de interes naţional, stabilite conform HG 1428/ 2004, localizate în 10 institute naţionale CD.

• Planul sectorial CD al MECI.

Obiective:

- Creşterea vizibilităţii şi susţinerea transferului rezultatelor CD;

- Dezvoltarea capacităţii de integrare a sistemului naţional CDI în spaţiul de cercetare european şi internaţional;

- Dezvoltarea capacităţii MECI-ANCS de a elabora, implementa şi evalua politici, strategii şi programe la nivel naţional în domeniul CDI.