Tehnici de Management

Imagine preview
(9/10 din 1 vot)

Acest curs prezinta Tehnici de Management.
Mai jos poate fi vizualizat cuprinsul si un extras din document (aprox. 2 pagini).

Arhiva contine 1 fisier doc de 92 de pagini .

Iti recomandam sa te uiti bine pe extras, cuprins si pe imaginile oferite iar daca este ceea ce-ti trebuie pentru documentarea ta, il poti descarca.

Fratele cel mare te iubeste, acest download este gratuit. Yupyy!

Domeniu: Management

Cuprins

1. ELEMENTE INTRODUCTIVE ÎN MANAGEMENT
1.1. Obiectul de studiu al managementului 3 1.1.1. Definirea conceptuală a managementului 3 1.1.2. Şcoli şi mişcări în evoluţia managementului 4
1.2. Funcţiile managementului firmei 8
1.2.1. Previziunea 8 1.2.2. Organizarea 8
1.2.3. Coordonarea 9 1.2.4. Antrenarea 9
1.2.5. Control-Evaluare 9
1.3. Evoluţia managementului în România 10
2. SISTEME, METODE ŞI TEHNICI DE MANAGEMENT
2.1. Definirea şi clasificarea metodelor de management 12
2.2. Prezentarea elementelor caracteristice ale unor metode generale
de management 15
2.2.1. Managementul prin obiective 15
2.2.2. Managementul prin excepţie 19
2.2.3. Managementul prin bugete 22
2.2.4. Managementul participativ 24
2.3. Metode şi tehnici specifice de management 25
2.3.1. Metode şi tehnici utilizate în elaborarea previziunilor 25
2.3.2. Metode de stimulare a creativităţii personalului 27
3. MANAGEMENTUL PARTICIPATIV
3.1. Participarea personalului – proces dinamic şi complex 32
3.2. Caracteristicile managementului participativ 33
3.3. Conţinutul managementului participativ 33
3.4. Modalităţi şi forme de promovare ale managementului participativ
în cadrul firmei 34
3.5. Managementul participativ în România 40
3.6. Tipuri de manageri şi stiluri manageriale 41
3.7. Avantaje şi limite ale managementului participativ 43
4. MOTIVAŢIA–ELEMENT DE BAZĂ A MANAGEMENTULUI PARTICIPATIV
4.1. Clasificarea motivaţiei şi sistemul de motivaţii 46
4.2. Principalele teorii cu privire la motivarea personalului 48
4.2.1. Teoria ierarhiei nevoilor a lui Maslow 48
4.2.2. Teoria ERG 49
4.2.3. Teoria bifactorială a lui Herzberg 50
4.2.4. Teoria aşteptării 51
4.2.5. Teoria echităţii 51
4.3. Salarizarea – factor principal de motivare a personalului 52
4.3.1. Aspecte privind politica salarizării personalului 52
4.3.2. Principiile generale ale salarizării 53
4.3.3. Principii de salarizare abordate din perspectiva managerială 55
4.3.4. Factori care influenţează mărimea recompensei 56
4.4. Locul motivaţiei în cadrul managementului participativ 57
5. ANALIZA STILULUI DE MANAGEMENT ŞI A MOTIVAŢIEI LA SOCIETATEA COMERCIALĂ ,, TRAIAN” S.A. BRĂILA
5.1. Consideraţii generale privind activităţile de turism 59
5.2. Prezentarea Societăţii Comerciale ,,TRAIAN” S.A. Brăila 61
5.3. Principalii indicatori ai activităţii turistice desfăşurate la S.C.Traian S.A 67
5.4. Analiza stilurilor de management şi a elementelor de management
participativ 69
5.5. Analiza nivelului motivaţiei personalului 76
5.6. Managementul participativ ca instrument de conducere 80 5.7. Concluzii şi propuneri 82
ANEXE 84
BIBLIOGRAFIE 92

Extras din document

CAPITOLUL I

ELEMENTE INTRODUCTIVE ÎN MANAGEMENT

1.1. Obiectul de studiu al managementului

1.1.1. Definirea conceptuală a managementului

Management, este un termen englezesc, cu semantică deosebit de complexă, care desemnează ştiinţa conducerii organizaţiilor socio-economice şi conducerea ştiinţifică a acestora.

Complexitatea semantică a termenului este determinată de sensurile sale multiple:

- managementul constituie ştiinţa, adică un ansamblu organizat şi coerent de cunoştinţe, concepte, principii, metode şi tehnici prin care se explică în mod sistematic fenomenele şi procesele ce se produc în conducerea organizaţiilor;

- managementul reprezintă de asemenea, o artă care reflectă latura sa pragmatică şi care constă în măiestria managerului de a aplica la realităţile diferitelor situaţii, rezultate bune, în condiţii de eficienţă, cunoştinţe ştiinţifice;

- managementul constituie şi o stare de spirit specifică, reflectată de un anumit fel de a vedea, a dori, a căuta şi a accepta progresul.

Managementul întreprinderii este abordat din multiple puncte de vedere, care adesea se deosebesc substanţial între ele.

Unii specialişti definesc managementul ca fiind ,, procesul de coordonare a resurselor umane, informaţionale, fizice şi financiare în vederea realizării scopurilor organizaţiei” după Reece şi O’Grady, iar Longenecker şi Pringle îl desemnează ca fiind ,,procesul de obţinere şi combinare a resurselor umane, financiare şi fizice în vederea îndeplinirii scopului primar al organizaţiei- obţinerea de produse şi servicii dorite de un anumit segment al societăţii”. În cunoscuta publicaţie Larousse, managementul este definit ca ,,ştiinţa tehnicilor de conducere a întreprinderii”.

Un alt punct de vedere îl exprimă şi profesorii Ovidiu Nicolescu şi Ion Verboncu spunând că: ,,managementul firmelor rezidă în studierea proceselor şi relaţiilor de management din cadrul lor, în vederea descoperirii legităţilor şi principiilor care le guvernează, a conceperii de noi sisteme, metode, tehnici şi modalităţi de conducere, de natură să asigure obţinerea şi creşterea competitivităţii”. (O.Nicolescu, I.Verboncu ,,Management” Ed.Economică, Bucureşti -1995).

Managementul definit de Mihail Dumitrescu este ,,o ştiinţă prin care se asigură conducerea tuturor proceselor şi unităţilor economice şi din celelalte sectoare de activitate, în toate funcţiunile acestora, având în prim plan omul, participarea sub raport previzional, organizatoric de conducere, de luare a deciziilor şi de control, cu concretizarea acestora în creşterea eficienţei economice “. (M.Dumitrescu ,,Introducere în management şi management general” Ed.Eurounion, Oradea- 1995)

Statutul actual şi de perspectivă al managementului este definit în mod sugestiv prin ,,noile postulate ale managementului” :

- managementul este general, afirmându-se în toate domeniile de activitate.

- dezvoltarea spiritului de inovare constituie trăsătura esenţială a managementului modern.

- managementul e orientat către sporirea continuă a productivităţii muncii fizice şi intelectuale.

- managementul se adaptează la tradiţiile culturale, sociale şi politice ale fiecărei ţări şi la condiţiile economice şi istorice de dezvoltare.

- managementul constituie factorul principal de creştere a eficienţei activităţii desfăşurate.

- managementul constituie principalul animator (Peter Drucker ,,The Age of Discontinuity”, New York, 1970)

Un rol major în cadrul managementului firmei îl deţine conceperea de noi sisteme, metode, tehnici, proceduri de management al unităţilor în ansamblu său ale componentelor sale majore. Elaborate pe baza studiului relaţiilor şi proceselor de conducere şi a legităţilor descoperite, elementele metodologice ale ştiinţei managementului reprezintă instrumentarul pus la dispoziţia managerilor şi a colaboratorilor acestora pentru a eficientiza activităţile firmei.

Managementul firmei reprezintă o componentă a ştiinţei managementului, de fapt cea mai dezvoltată, cunoscută şi importantă, în condiţiile economiei de piaţă. Este o ştiinţă economică de sinteză deoarece cuprinde o serie de categorii economice şi metode de la numeroase alte discipline în acest domeniu : economie politică, analiză economică, organizare, marketing, aprovizionare tehnico-materială, finanţe etc.

Managementul firmei are un caracter multidisciplinar, determinat de integrarea în cadrul său a o serie de categorii şi metode sociologice, matematice, psihologice, statistice, juridice etc. folosindu-le într-o manieră specifică, reflectare a particularităţilor relaţiilor de management.

1.1.2. Şcoli şi mişcări în evoluţia managementului

Literatura de specialitate din domeniul managementului – autohtonă şi din străinătate, relevă existenţa unei multiple clasificări ale şcolilor de management.

Astfel profesorul Alexandru Puiu delimitează următoarele şcoli de management : empirică, psihologică, sistemelor sociale, teoriei deciziei, sistemelor de comunicare şi matematică.

Profesorii nord-americani Pringle şi Longenecker afirmă existenţa a patru şcoli de conducere : ştiinţifică, administrativă, a relaţiilor umane şi contigency.

Abordarea evolutivă a conducerii microeconomice cuprinde trei mari intervale de timp, fiecare din acestea caracterizându-se prin aspecte de natură cantitativă ori calitativă, aflate în proporţii diferite :

- conducerea empirică, manifestată preponderent până la Frederic Taylor.

- începutul conducerii ştiinţifice, marcat de apariţia operei lui Taylor.

- conducerea ştiinţifică exercitată şi astăzi în unităţile economice.

În evoluţia ştiinţei managementului sau conturat 4 şcoli:

- Şcoala clasică sau a universaliştilor

- Şcoala relaţiilor umane (behavioristă)

- Şcoala cantitativă

- Şcoala sistemelor sociale (sistemică)

Fisiere in arhiva (1):

  • Tehnici de Management.doc