Teoria piețelor concurențiale - sinteză curs

Capiitollull I:

CEREREA ȘI OFERTA PE PIAȚA UNUI BUN

1. Funcția de cerere

1.1. Funcția de cerere individuală

Funcția de cerere evaluează legătura dintre cantitățile cerute dintr-un anumit bun

și factorii care influențează cererea. Deoarece depinde de preferințele individului, de

prețuri și de bugetul disponibil, cererea este dedusă din condiția de optim a

consumatorului: individul alege acea combinație de consum pentru care raportul

utilităților marginale egalează raportul prețurilor pe piață a bunurilor respective (legea a

doua a lui Gossen1).

Presupunem că individul alege o combinație de consum (x, y). Fie px și py

prețurile unitare ale celor două bunuri, iar T este bugetul disponibil. Atunci, cererea din

primul bun este influențată de prețul bunului respectiv, prețul celui de-al doilea bun și

dimensiunea bugetului: x = x(px, py, T) și y = y(px, py, T). Fiecărui set de variabile

explicative (px, py, T) îi corespunde o combinație (x, y) care respectă condițiile deduse din

echilibrul consumatorului.

Funcțiile de cerere, care depind de prețuri și de venitul consumatorului, obținute

prin maximizarea utilității sub restricția bugetară sunt denumite funcții de cerere

marshall-iene.

a. Modificarea venitului și evoluția cererii - curba Engel

Presupunem că venitul total disponibil pentru achiziționarea a două bunuri este T,

iar prețurile bunurilor sunt px, respectiv py. Dreapta bugetului (de ecuație xpx + ypy = T)

întâlnește cele două axe în punctele A și B de coordonate A(0, T/py), respectiv B(T/px,0).

Dacă venitul disponibil crește de la valoarea inițială T, la valoarea T1 > T, atunci

înclinația (panta) dreptei bugetului nu se modifică, în schimb coordonatele față de origine

cresc, determinând o deplasare în sus a dreptei, pe un suport paralel. Notăm A' și B'

intersecția dreptei bugetului cu axele, atunci când venitul este T1. În aceste condiții,

consumatorul poate atinge un nivel de satisfacție superior, de exemplu, nivelul dat de

punctul G, situat pe curba de indiferență I2 (fig.1-1a). În figura 1-1a, punctul G(xG, yG) are

proprietățile: xG - xE > 0 și yG - yE > 0, cu alte cuvinte, punctul de optim se deplasează

din E în G, astfel încât creșterea venitului are ca efect creșterea consumului din ambele

bunuri. Numim bunuri normale acele produse pentru care efectul de venit este pozitiv.

Efectul de venit poate fi negativ. De exemplu, în cazul descris în figura 1-1b, xG - xE < 0

și yG - yE > 0, adică, pentru produsul 1, creșterea venitului duce la scăderea cererii.

Numim bunuri inferioare produsele pentru care efectul de venit este negativ.

b. Modificarea structurii prețurilor - legea cererii

Să presupunem că prețul bunului 2 (notat py) este fix, iar prețul bunului 1 (notat

px) scade. Aceasta înseamnă că, față de situația inițială, produsul 1 s-a ieftinit în raport cu

1 Pentru detalii vezi Jula D., Jula N., 2005, Economie politică - microeconomie, Editura Bren, București,

cap. I: Teoria economică a consumatorului, pag. 15-102 și cap.II: Funcția de cerere, pag. 103-142.

bunul 2, sau, echivalent, produsul 2 este relativ mai scump. Dreapta bugetului pivotează în jurul punctului de intersecție cu axa ordonatelor A, deplasându-se de la AB la AB1 (vezi figura 1-2). Noua dreaptă a bugetului permite atingerea unei curbe de indiferență superioare, fie aceasta (pentru simplificare) I2. Notăm cu F punctul de tangență dintre dreapta bugetului AB1 și curba de indiferență I2. Punctul F are coordonatele F(xF, yF).

Figura 1-1a: Efectul de venit pozitiv

Figura 1-1b: Efectul de venit negativ

În noul punct de echilibru, F, cererea pentru produsul care a devenit relativ mai ieftin (1) crește: xF > xE. Pe baza unui raționament similar se poate deduce faptul că, în mod obișnuit, la o creștere a prețului de la p'x la px, cererea din bunul respectiv scade de la xF la xE.

Deși bunul 2 a devenit relativ mai scump, cererea pentru bunul respectiv crește: yF > yE. Aceasta deoarece scăderea prețului pentru bunul 1 duce la creșterea puterii de cumpărare a consumatorului, ceea ce induce un efect de venit, efect care, așa cum s-a arătat, este pozitiv pentru bunuri normale.

Efectul de substituție (figura 1-3) sugerează faptul că, în structura optimă de consum, există tendința de înlocuire (substituire) a bunului relativ mai scump cu un bun relativ mai ieftin. Deplasarea de la G la F are loc într-un mod similar situației în care consumatorul ar deveni mai bogat, iar constrângerea bugetară s-ar deplasa spre dreapta (F și G sunt puncte de echilibru care corespund unor structuri de prețuri constante, deoarece dreptele AB1 și A'B' sunt paralele). Numim efect de venit Hicks diferențele dintre coordonatele punctului F și coordonatele punctului G. Pentru bunurile normale, efectul de venit este pozitiv: xF - xG > 0, yF - yG > 0. Efectul de venit poate fi și negativ. Numim produsele pentru care efectul de venit este negativ bunuri inferioare.