Bazele Marketingului

(datând, în Franta si în Anglia, din secolele XVII - XVIII). El desemneaza o maniera relativ recenta de punere si de rezolvare a problemelor cu care se confrunta întreprinzatorii, utilizându-se mai pe larg începând cu mijlocul secolului nostru.

1. CONTINUTUL CONCEPTULUI DE MARKETING

În pofida faptului ca majoritatea specialistilor pleaca de la interesele consumatorilor atunci când definesc conceptul de marketing, practicile de care el se leaga vizeaza în primul rând interesele întreprinzatorilor.

1.1. RLUL PROFITULUI ÎN FUNCTIONAREA ÎNTREPRINDERILOR

Exceptând cazurile semiutopice proprii economiilor comunitariste, în care o parte din întreprinderi se considera a fi înfiintate în scopul asigurarii bunastarii materiale si spirituale a populatiei, practic nu exista întreprinzator care sa nu urmareasca, atunci când îsi investeste banii într-o afacere, obtinerea unui anumit beneficiu sau profit. Acesta constituie dovada cea mai evidenta a utilitatii sociale a activitatii din care el rezulta, respectiv dovada unei bune gestionari a fondurilor angajate în desfat urarea acesteia. Oricât s-ar încerca sa se demonstreze contrariul, profitul este, indiscutabil, scopul numarul unu fixat de orice întreprinzator, chiar daca el se exprima cel putin în trei moduri oarecum distincte.

În conditii de incertitudine, fiecare investitor îsi propune ca obiectiv principal obtinerea unui profit oarecare, foarte importanta fiind conditia ca acesta sa înregistreze o valoare pozitiva (altfel aparând riscul de faliment).

Într-o a doua forma, obiectivul urmarit de întreprinzatori este acela de a obtine un profit normal, adica un profit care sa nu reprezinte nici o atractie prea mare pentru noi investitori potentiali, nici un motiv de a abandona afacerea în cauza.

Profitul maxim este, fara îndoiala, cea mai frecventa forma în care se înfatiseaza obiectivul principal al întreprinzatorilor rationali, el facând obiectul teoriilor microeconomice vizând echilibrul pe piata perfecta sau imperfecta. Necesitatea de a dobândi o existenta sigura pe piata , dorinta de a domina piata sau unele scopuri de ordin social pot determina uneori întreprinzatorii sa abandoneze (de buna voie) ideea obtinerii profitului maxim, acest comportament având însa caracter temporar.

2 58 MARKETING MIX

Indiferent de forma în care s-a prezentat acest obiectiv fundamental al firmelor, atingerea lui a devenit posibila, de-a lungul timpului, pe mai multe cai.

Atât timp cât posibilitatile productiei se situeaza sub nivelul necesitatilor consumatorilor, iar concurenta din interior si din afara este slaba, întreprinzatorii pun accentul pe productie, a carei desfacere este asigurata, ea fiind aceea care le permite obtinerea profitului dorit (inclusiv a celui maxim). În astfel de conditii, perfectionarea productiei este deci calea principala de atingere a obiectivului fundamental al întreprinzatorilor (obtinerea profitului), acest obiectiv fiind privit prin ata-numita optica a productiei, careia i se alatura si optica produsului.

1) Optica productiei si produsului

Optica productiei este considerata optica traditionala a întreprinzatorilor din perioada revolutiei industriale, persistând însa si acum la unii manageri. Ea se bazeaza pe prezumtia ca decizia cumparatorilor de a cumpara sau nu o marfa se ia în functie de pretul si de disponibilitatea ei, sarcina principala a managerului fiind sporirea capacitatilor de productie (ai a productiei) si perfectionarea a distributie i acesteia1.

Într-o optica de acest gen (specifica tarilor în curs de dezvoltare), profitul apare ca o marime dependenta de doi factori principali: a) volumul productiei si b) nivelul costurilor de productie. Ca urmare, comportamentul întreprinzatorului se caracterizeaza prin:

- înnoirea produselor într-un ritm foarte lent, încercându-se sa se beneficieze la maximum de experienta acumulata în fabricarea produselor existente;

- acordarea de prioritate problemelor tehnice vizând perfectionarea masinilor si instalatiilor, tehnologiilor de fabricatie, a materiilor prime si materialelor utilizate etc.;

- situarea pe un plan superior a organizarii productiei si a muncii, considerata a fi un factor principal de crestere a productivitatii muncii, de reducere a costurilor si de sporire a profitului;

- o oarecare ignorare a mediului extern, care se considera a fi un factor de influenta cu valori constante;

- exagerarea rolului inginerilor în cadrul întreprinderii;

- ignorarea concurentei, a carei existenta nu se considera periculoasa, piata fiind capabila sa absoarba întreaga oferta (datorita nivelului ei mult mai coborât comparativ cu cel al cererii);

- adoptarea unei organizari interne birocratice, puternic centralizata, bazata

1Ph. Kotler, B. Dubois: Marketing management, Publi-Union Editions, Paris, 1992, p. 14-15.

PRE_UL 259

pe diviziunea muncii si pe specializare etc.2