Constituirea societăților comerciale

CAPITOLUL 1. NOTIUNI INTRODUCTIVE PRIVIND INTREPRINDERILE COMERCIALE

1.1. Scurt istoric privind aparitia si evolutia societatilor comerciale

Nascuta din ideea cooperarii intre mai multi intreprinzatori animati de intentia de a realiza impreuna activitati economice de amploare, societatea comerciala a aparut ca urmare a unor cauze economice si sociale, pe masura ce actiunile individuale nu au mai corespuns necesitatii de a indeplini activitati economice de amploare.

Ideea cooperarii intre mai multi intreprinzatori care sa puna in comun resursele individuale, ca urmare a dezvoltarii societatii ome!nesti, precum si pe fondul cresterii nevoilor economice si sociale si-a gasit expresia in conceptul de societate comerciala.

Daca la inceput societatile comerciale erau formate doar din cateva persoane care puneau in comun bunurile si abilitatile specifice in vederea realizarii unor afaceri, evolutia tehnicii juridice a contri!buit la aparitia unor societati alcatuite din colectivitati mult mai mari care, prin capitalurile lor, au facut posibila realizarea unor mari afaceri in toate domeniile de activitate.

Societatile comerciale au avut si au consecinte importante asupra civilizatiei moderne, determinand extinderea pietelor, canalizand energiile umane si financiare in sensul realizarii unor scopuri econo!mice si sociale, dar si pentru satisfacerea intereselor personale ale intreprinzatorilor .

Aceste grupari de persoane si capitaluri constituite in societati comerciale au indeplinit un rol economic esential, contribuind la cele mai semnificative realizari ale secolului al XIX-lea, asa cum au fost retelele de cai ferate, exploatarea minelor si zacamintelor, Canalul de Suez.

Societatea comerciala a aparut in forme incipiente inca din perioada antichitatii. Prototipul originar al societatii comerciale l-a constituit societatea civila fara personalitate juridica consacrata de dreptul roman .

In dreptul roman, societatea era de mai multe feluri : societatea tuturor bunurilor prezente si viitoare ale asociatilor (societas omnium bonorum), societatea care avea ca obiect un singur lucru (societas unius rei) si societatea al carei obiect il formau veniturile (societas questus). Ceea ce trebuie remarcat este faptul ca, indiferent de forma sa, societatea era lipsita de personalitate juridica . Bunurile care formau fondul social erau considerate ca apartin asociatilor in proprietate, iar nu societatii, ca patrimoniu distinct al acesteia.

In timp, societatea comerciala a aparut ca o solutie pentru cei care, desi detineau mari sume de bani, prin functiile lor (clerici, militari), erau incompatibili cu activitatile speculative comerciale. In aceasta situatie ei devin asociati ai comerciantilor in baza unui contract de "commenda", prin punerea la dispozitia lor a unor fonduri de bani sau de marfa, cu conditia de a participa la impartirea beneficiilor si de a suporta riscurile pierderilor in limita respectivelor valori .

In secolul al XVIII-lea apar primele societati pe actiuni. Infiintarea acestor societati este legata de expansiunile coloniale ale unor tari maritime, ca Olanda, Anglia si Franta. Au luat fiinta Compania Olandeza a Indiilor Orientale (1602), Compania Olandeza a Indiilor Occidentale (1621), Compania Insulelor Americii (1626) pentru colonizarea insulelor Martinica si Guadelup, Compania Noii Frante (1628) pentru colonizarea Canadei. Aceste companii erau constituite pe baza unor patente regale sau concesiuni, cu participarea unui mare numar de posesori de fonduri (regele, curtenii, negustorii).

Contributiile asociatilor formau un patrimoniu distinct de cel al asociatilor care aveau ca titular compania, in calitate de persoana juridica. Pentru prima oara, contributiile la formarea patrimoniului au primit numele de "actiuni". In ceea ce priveste riscurile asociatilor, acestea erau limitate la contributiile lor la formarea patrimoniului companiei .

Evolutia ulterioara in aceasta materie, se caracterizeaza prin instituirea unor forme mixte de societati comerciale. Prima reglementare sistematica si cuprinzatoare a societatilor comerciale o reprezinta Codul comercial francez din 1807. El continea dispozitii privind formele de societate existente in activitatea comerciala . Pe langa o forma de societate cunoscuta sub numele de "societe generale", consacrata sub denumirea de "societate in nume colectiv" si societatea in comandita, constituita pe baza contractului de "commenda", Codul comercial francez reglementeaza "societatea anonima" cu cele doua forme ale sale: "societatea pe actiuni" si "societatea in comandita pe actiuni".

Societatea pe actiuni putea functiona numai pe baza autorizatiei guvernului, motiv pentru care aceasta societate va cunoaste o adevarata expansiune abia dupa adoptarea legii din 1867, care suprima aceasta autorizatie.

La sfarsitul secolului al XIX-lea, nevoile practicii comerciale au impus crearea unei forme noi de societate comerciala, si anume "societatea cu raspundere limitata". Aceasta forma de societate ingemaneaza trasaturi ale societatii in nume colectiv si ale societatii pe actiuni. Datorita caracteristicilor sale, societatea cu raspundere limitata a devenit, alaturi de societatea pe actiuni, forma cea mai raspandita in activitatea comerciala din toate tarile lumii .

In epoca contemporana sunt intalnite mai multe tipuri de societate, care insa, in functie de atractivitatea de care se bucura in randul agentilor economici, prezinta grade diferite de proliferare. Aceste fluctuatii in ceea ce priveste frecventa isi au explicatii de ordin economic, intemeiate pe gradul de functionalitate a diferitelor tipuri de societati. De exemplu, societatile cu raspundere limitata au luat locul societatilor in nume colectiv deoarece acestea din urma ii expuneau pe asociati la riscuri prea mari, obligandu-i sa raspunda solidar si nelimitat fata de creditori. Iar societatea pe actiuni a proliferat in dauna societatii in comandita pe actiuni fiindca, spre deosebire de aceasta, a generalizat restrangerea raspunderii asociatilor la valoarea actiunilor pe care le detin, iar, pe de alta parte, a facilitat colectarea de capitaluri mari .

Societatile comerciale au contribuit la dezvoltarea masinismului si comunicatiilor, care au permis extinderea pietelor, cu toate consecintele benefice asupra civilizatiei moderne. Societatile comerciale au fost, si sunt si in prezent, cel mai adecvat instrument juridic de drenare a energiilor umane si financiare pentru realizarea unor scopuri sociale, ca si pentru satisfacerea unor interese personale ale intreprinzatorilor .