Contractele în Afacerile Economice Internaționale

CONTRACTELE ÎN AFACERILE ECONOMICE INTERNAŢIONALE

1. CONSIDERAŢII GENERALE

Contractarea – este cea mai importantă funcţie a managementului afacerilor economice internaţionale deoarece înseamnă luarea unei decizii. Este etapa cea mai importantă pentru că este pregătită de cercetarea pieţei, de promovare, de negociere, iar de buna ei îndeplinire depind mai departe derularea (livrarea mărfurilor şi plata acestora) precum şi operaţiunile postcontractuale (garanţii, service, plata creditelor).

Contractul este un acord de voinţă al părţilor şi reprezintă suportul juridic al oricărei tranzacţii.

1.1. Clasificarea contractelor

a) după apartenenţa partenerilor

• contracte economice interne – parteneri din aceeaşi ţară (unităţi producătoare şi întreprinderi de comerţ exterior)

• contracte economice externe – cele care prezintă un element de extraneitate (parteneri din ţări diferite; plăţi/încasări efectuate în valută; marfa parcurge altă ţară).

b) după obiectul afacerilor

• contracte de vânzare – cumpărare

• contracte de executare de lucrări

• contracte de transport şi expediţii internaţionale

• contracte de asigurări şi reasigurări de mărfuri şi servicii

• contracte de transfer de tehnologie sau capital

• contracte de turism

c) după etapele parcurse de mărfuri

- contracte directe – în care vânzătorul se obligă să transfere proprietatea unui bun cumpărătorului, care la rândul lui se obligă să plătească

- contracte prin intermediari

d) după modul de prezentare

- contracte tip (model)

- contracte cadru – cu obligaţii generale

- facturi, comenzi, confirmări de comenzi

e) după formalităţile de exprimare a acordului:

 consensuale – exprimă acordul simplu al părţilor

 formale (solemne) – implică formalităţi suplimentare (înregistrarea la Notariat, tribunal sau alte autorităţi - ex.: tranzacţiile imobiliare)

 reale – în care pe lângă acordul de voinţă al părţilor presupun şi existenţa unui drept real (contractul de gaj sau de ipotecă)

f) după natura operaţiunilor comerciale:

 propriu-zise - de export sau de import de mărfuri şi servicii;

 de cooperare economică şi tehnico-ştiinţifică, care nu presupun neapărat o legătură directă cu marfa.

g) după durata pentru care se încheie:

• pe durată scurtă;

• pe durată medie;

• pe durată lungă.

h) după modalitatea de executare a obligaţiilor stipulate:

• cu executare instantanee, imediată

• cu executare succesivă, printr-o serie de prestaţii de acelaşi fel repetate la intervale diferite de timp (contractul de leasing);

• cu executare continuă (contractul de furnizare a energiei electrice).

1.2. Condiţii de validitate a contractelor

Pentru a fi valabile (legal încheiate) toate contractele trebuie să întrunească următoarele cerinţe: capacitatea părţilor de a contracta, consimţământul acestora, un obiect determinat şi o cauză licită.

a) Capacitatea părţilor

Capacitatea de a contracta priveşte ambele aspecte ale capacităţii civile: capacitatea de folosinţă ca premisă pentru a contracta şi capacitatea de exerciţiu ca posibilitate efectivă de a contracta. Capacitatea de folosinţă reprezintă aptitudinea persoanei de a avea drepturi şi obligaţii, iar capacitatea de exerciţiu este aptitudinea persoane de a-şi exercita drepturile şi de a-şi asuma obligaţiile.

b) Consimţământul părţilor

Acesta se concretizează în oferta făcută de o parte şi în acceptarea ei de cealaltă parte. Pentru a fi la rândul său valabil, consimţământul trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:

- să emane de la persoane cu discernământ care dispun de capacitate juridică. Sunt excluşi minorii, interzişii şi alte categorii private de capacitate juridică pe anumite perioade în urma unor sentinţe judecătoreşti;

- să fie integru şi deplin ceea ce înseamnă să nu fie viciat de:

- eroare – imagine greşită pe care şi-o face una din părţi asupra realităţii;

- dol – înşelarea uneia dintre părţi de către cealaltă prin inducere în eroare în mod premeditat, cu viclenie (mostre false, demonstraţii cu utilaje superioare);

- violenţă – semnarea contractului sub ameninţare.

c) Obiectul contractului

Obiectul contractului poate fi:

• juridic (denumirea tipului de contract)

• material (denumirea mărfii)

Obiectul material trebuie să fie:

- posibil – să se afle în circuitul civil, să existe în momentul încheierii contractului ori să poată exista în viitor, să fie determinat sau determinabil şi să fie proprietatea vânzătorului;

- legal – să fie liber de sarcini şi interdicţii;

d) Cauza contractului – scopul pentru care părţile îşi dau consimţământul. În contractul de vânzare-cumpărare cauza obligaţiei vânzătorului este preţul bunului, iar cauza obligaţiei cumpărătorului este transferul dreptului de proprietate. Cauza trebuie să fie licită (permisă de lege) şi morală.

Contractele externe se încheie şi se modifică, de regulă, în formă scrisă deoarece aceasta asigură precizarea clauzelor contractuale, întocmirea unor contracte cu conţinut complet şi cu delimitarea exactă a obligaţiilor contractuale faţă de cele precontractuale. Totuşi, în cele mai multe contracte forma nu reprezintă o condiţie de validitate.

1.3. Principalele trăsături ale contractelor de comerţ internaţional

• contractul este sinalagmatic (bilateral), adică generează drepturi şi obligaţii în sarcina ambelor părţi contractante;

• contractul este cu titlu oneros, adică trecerea bunului din proprietatea vânzătorului în cea a cumpărătorului nu se face gratuit ci contra unui preţ;

• contractul este consensual – reprezintă acordul de voinţă al părţilor contractante şi se realizează, de regulă, sub formă scrisă;

• contractul este comutativ în sensul că obligaţiile asumate de părţi sunt certe, determinate sau determinabile încă din momentul încheierii contractelor;

• contractul este translativ de proprietate, adică, prin contract, se transmite dreptul de proprietate asupra lucrului vândut de la vânzător la cumpărător.