Curs Achiziții

CAP. 1 INTEGRAREA ACTIVITATII DE ACHIZITII ÎN CADRUL

FUNCTIUNILOR ÎNTREPRINDERII

1.1. Achizitiile - factor determinant al activitatii întreprinderii

Nu toate întreprinderile acorda achizitiilor aceeasi importanta. Acest lucru depinde de

ponderea pe care o au cheltuielile totale efectuate pentru achizitia de materii prime si

materiale în totalul cheltuielilor întreprinderii. Spre exemplificare vom considera o

întreprindere care are vânzari anuale totale de 1 mil. Euro si un profit de 10%, adica de

100.000 euro. Întreprinderea cheltuieste 50% din cifra sa de afaceri pe materii prime,

materiale si servicii si poate face economii la aceste cheltuieli de 5%. Un calcul simplu va

evidentia urmatoarea situatie :

Vânzari 1 mil euro

Profit 10% 100.000 euro

Achizitii 50% 500.000 euro

Economii 5% din achizitii 25.000 euro

Profit total 125.000 euro

Daca rata profitului ramâne la 10%, dar întreprinderea nu este capabila sa obtina economii de

5% la achizitii, pentru a obtine acelasi profit de 125.000 euro, ar trebui sa creasca cifra de

afaceri cu 250.000 euro, ceea ce înseamna 25%. Aceasta demonstratie nu vrea sa arate ca

întreprinderea poate neglija obiectivele privind cifra de afaceri.

1.2. Cadrul conceptual al achizitiilor

Istoric vorbind, într-o prima etapa, aprovizionarea era o activitate operationala.

Metodele utilizate aveau ca scop stabilirea necesarului de materiale si optimizarea

aprovizionarii cu ajutorul unor procedee care serveau ca suport pentru luarea deciziilor.

Stabilitatea datelor referitoare la volume si costuri unitare care alimenteaza modelele

cantitative de simulare sau optimizare este o conditie necesara pentru validarea rezultatelor

obtinute.

Aprovizionarea este o functie de interfata între gestiunea ofertelor (supply side) si

gestiunea cererii (demand side). Aceasta încadrare sub dubla tutela, organizationala si

comerciala, complica tentativele de optimizare.

Aprovizionarea nu poate fi analizata separat, ci ca o parte integranta a unui sistem ale

carui elemente se gasesc în interdependenta, iar cel mai mic dezacord sau cea mai marunta

disfunctionalitate determina rupturi imediate în aval care blocheaza partea amonte. Daca

partea amonte detine resursele fizice, partea aval detine informatia care le mobilizeaza.

Aceasta crestere a complexitatii este datorata în principal urmatorilor factori:

- incertitudinii create de sezonalitatea cererii si ofertei care antreneaza fenomene de

oscilatie a fluxurilor;

- reducerii continue a ciclului de viata al produselor ca urmare a progresului tehnic;

- lipsa de vizibilitate în cadrul unui canal de distributie în ansamblul sau, ca urmare a

unei cvasicoordonari si a unei slabe comunicari între diferiti agenti economici;

- presiunea concurentiala.

Achizitiile caracterizeaza functiile întreprinderii de natura marketingului, comerciala si

juridica, care au ca scop organizarea cumpararii de bunuri fizice si servicii de care

întreprinderea are nevoie pentru a-si realiza misiunea.

Aprovizionarea caracterizeaza procesul de planificare si gestiune a fluxurilor fizice de

la furnizor la client. Din acest motiv aprovizionarea caracterizeaza gestiunea stocurilor în

amonte, transporturile, adica întregul sistem logistic în amonte.

Aceasta separare în doua functiuni este justificata dincolo de cuvinte, deoarece cele

doua activitati sunt corespunzatoare unor meserii diferite ale întreprinderii. Achizitia

constituie o componenta autonoma ce tine de functia de marketing, în timp ce aprovizionarea

este mai strâns legata de planificarea si gestiunea productiei.

1.3. Achizitiile – functie strategica a întreprinderii

În mod traditional achizitiile nu au avut nici un rol strategic. Ele executau

aprovizionarea pentru productie cu scopul de a satisface niste nevoi în baza unor specificatii

definite de altii. Obiectivul lor principal, întotdeauna pe termen scurt, era obtinerea celui mai

mic pret.

În ultimii zece ani aceasta functie practic a explodat dobândind un rol strategic,

urmarind realizarea unor obiective foarte variate.

Competitia internationala determina întreprinderile sa fie tot mai competitive. Daca în

anii ’70 întreprinderile erau orientate, în mod traditional, spre dezvoltarea investitiilor

comerciale în paralel cu diferite actiuni menite sa duca la cresterea productivitatii, astazi ele

sunt orientate spre domenii mai putin exploatate: achizitiile.

Factorii cheie de succes care au dus la dezvoltarea achizitiilor sunt:

1) Cautarea competitivitatii

Motivele principale sunt urmatoarele:

a) În orice întreprindere achizitiile cuprind, pe de o parte, achizitiile pentru productie

(materii prime, subansamble si componente), iar pe de alta parte, subcontractarea industriala,

investitiile, serviciile, proprietatea intelectuala. Astfel, în unele întreprinderi achizitiile

reprezinta între 50-80% din costul final al produsului (procentul este mai mare în distributie).

b) În ultima perioada unele întreprinderi au optat pentru o strategie de recentrare,

orientându-se asupra meseriilor de baza, abandonând o serie de activitati care erau în prealabil

integrate. Aceasta alegere a facut ca sa le fie încredintate furnizorilor uneori conceptia, alteori

realizarea în întregime a unui produs. Astazi 70% din costul unei masini este dat de cei care o

echipeaza.