Extras din curs

În sens economic, comertul este definit ca o activitate al carei scop este schimbul si circulatia marfurilor de la producatori la consumatori. În sens juridic, notiunea de comert are un continut mai larg, pentru ca curpinde nu numai operatiunile de interpunere în schimb si circulatie a marfurilor, ci si operatiunile de producere a marfurilor, precum si executarea de lucrari si prestarea de servicii. Sintetizând, dreptul comercial cuprinde norme juridice care reglementeaza activitatile comerciale de producere si circulatie a marfurilor, executarea de lucrari si prestari servicii.

Pentru a defini comercialitatea actelor juridice, s-au conturat în literatura juridica doua sisteme care permit în acelasi timp si stabilirea sferei sau obiectului dreptului comercial:

1. Sistemul obiectiv: dreptul comercial are ca obiect normele juridice aplicabile comertului, adica actele, faptele juridice si operatiunile economice calificate de lege ca fapte de comert indiferent de persoana care le îndeplineste.

2. Sistemul subiectiv: dreptul comercial are ca obiect normele juridice aplicabile comerciantilor adica dreptul comercial este un drept profesional deoarece se aplica tuturor persoanelor care au calitatea de comerciant.

Codul comercial român are la baza, ca principiu, sistemul obiectiv. Art. 3 Cod comercial stabileste actele, faptele juridice si operatiunile economice considerate de comert, carora li se aplica dispozitiile Codului comercial, indiferent de calitatea persoanei care le îndeplineste. Totodata, art. 7 Cod comercial defineste calitatea de comerciant si, implicit, limitele aplicarii legii comerciale. Combinând cele doua sisteme rezulta ca dreptul comercial are ca obiect normele juridice alicabile faptelor de comert si comerciantilor.

IZVOARELE DREPTULUI COMERCIAL

Izvoarele formale ale dreptului comercial sunt Codul comercial si, în subsidiar, Codul civil. Dupa natura lor, deosebim izvoare normative si izvoare interpretative:

1. Izvoarelor normative: Constitutia României, Codul comercial, legile comerciale speciale (Legea 31/1990 cu privire la societatile comerciale, Legea 26/1990 cu privire la registrul comertului, Legea 58/1934 asupra cambiei si biletului la ordine) normele, regulamentele si ordinele adoptate de organele competente, Codul civil si legile civile speciale.

2. Izvoarele interpretative: uzurile (obiceiurile) comerciale, doctrina si jurisprudenta; au rolul de a ajuta la interpretarea vointei manifestata în raporturile comerciale fara a fi considerate izvoare de drept.

PRINCIPIILE DREPTULUI COMERCIAL

1. Autonomia de vointa

În dreptul comercial, vointa declarata primeaza asupra vointei interne prin utilizarea înscrisurilor imprimate si a contractelor tip.

2. Rolul aparentei juridice

În dreptul comercial, necesitatile creditului determina o recunoastere mult mai larga a efectelor aparentei. De exemplu, aparenta juridica este utila în cazul titlurilor comerciale de valoare, unde legea impune anumite conditii de forma foarte riguroase pentru valabilitatea lor.

3. Ordinea publica

În dreptul comercial, ordinea publica, ca limita a libertatii contractuale, curpinde domenii mai largi decât în dreptul civil. De exemplu, controlul judiciar al constituirii societatilor comerciale.

Doctrina mai recunoaste si urmatoarele principii ale dreptului comercial:

4. în comert, actele juridice sunt cu titlu oneros;

5. în comert, banii sunt întotdeauna fructiferi adica produc dobânzi;

6. contractarea în favoarea celui de-al treilea este obisnuita în materie comerciala;

7. În contractele comerciale, în caz de dubiu, se aplica regula care favorizeaza circulatia.