Economia comerțului

I. LOCUL, ROLUL ȘI IMPORTANȚA COMERȚULUI ÎN ECONOMIE

1.1. Comerțul, formă a schimburilor în economie ( abordare macroeconomică)

1.2. Comerțul- ramură a economiei naționale ( abordare macroeconomică)

1.3. Dinamica comerțului contemporan ( abordare macroeconomică)

1.4. Comerțul - activitate profesională în economie ( abordare microeconomică)

1.1. Comerțul, formă a schimburilor în economie

Comerțul are în știința economică o dublă înțelegere :

a) de categorie economică, având în vedere exprsia relației de schimb dintre producător și consumator.

b) de ramură a economiei naționale care cuprinde un gen de activități omogene desfășurate de unități specializate sau de persoane care se ocupă permanent cu schimbul.

Comerțul apare ca rezultat al evoluției îndelungate a schimburilor de mărfuri până la formele moderne de azi; astfel s-au produs o serie modificări, cum ar fi:

1. legate de amploarea comerțului

2. legate de obiectul comerțului în funcție de natura și gradul de diversificare a producției de mărfuri;

3. legate de formele concrete de desfășurare a comerțului.

1.2. Comerțul- ramură a economiei naționale

Se disting trei ramuri de comerț:

a) comerț cu mijloacele de producție și diverse mărfuri de utilizare productivă;

b) comerțul cu produsele agricole;

c) comerțul cu bunurile de consum individual;

1. după modul și cadrul teritorial în cvare se desfășoară activitatea de schimb:

- comerț interior ( în interiorul țării);

- comerț exterior

2. trecerea mărfurilor din sfera producției în cea a consumului

- circulația mărfurilor cu ridicata;

- circulația mărfurilor cu amănuntul;

1.3. Dinamica comerțului contemporan

În economia modernă, comerțul cunoaște o dinamică deosebită datorită unui complex de factori de influență:

1. factori cu influență asupra ofertei și asupra tehnologiilor comerciale:

a) revoluția tehnico- științifică contemporană.

adâncirea diviziunii internaționale a muncii

b) perfecționarea continuă a comunicațiilor și transportului.

2. factori cu influență asupra cererii:

a) creșterea srtandardului de viață al populației;

b) schimbările demografice în toate țările lumii;

c) urbanizarea teritoriului;

1.3. Comerțul - activitate profesională în economie

Definirea comerțului în accepțiune clasică: Comerțul reprezintă o funcție economică ce constă în a cumpăra materii prime sau mărfuri pentru a le revinde, dar în condiții convenabile cumpărătorului cu privire la locul, timpul, cantitatea, calitatea, sortimentul și prețul acceptat de cumpărător.

Definirea comerțului în accepțiune modernă: Comerțul se referă astăzi ( prin intermediul actelor de comerț) la totalitatea activităților ce privesc un produs din momentul intenției de a crea acel produs, până în momentul distrugerii produsului prin consum sau utilizare (indiferent care ar fi forma consumului- fie intemediar, fie final).

Funcțiile generale ale comerțului:

Funcțiile comerțului

1) Principala funcție a comerțului o constituie cumpărarea mărfurilor de la producători sau colectori, transferarea lor în depozite în vederea vânzării; Prin vânzarea mărfurilor către consumatori, comerțul realizează sub formă bănească valoarea materializată în mărfuri, valorificând efectiv efortul investițional făcut pentru producția și circulația mărfurilor; 2) Activitatea de stocare a mărfurilor - funcția apare datorită locului intermediar pe care comerțul îl ocupă între producție și consum. Necesitatea echilibrării producției cu consumul izvorăște din manifestarea unor tendințe specifice ce apar în evoluția consumului și producției

și îndeosebi izvorâte din existența practicilor cotidiene de rupere a echilibrului între producție și consum. 3) Fracționarea cantității mari de mărfuri pe care le livrează producătorul, formarea sortimentelor comerciale și asigurarea micilor partizi de mărfuri ce urmează a fi puse la dispoziția consumatorului. Funcția are în vedere: a. O pregătire a mărfurilor pentru vânzare - de multe ori este nevoie, în cadrul rețelei comerciale, de realizarea unor operațiuni specifice: dozare, porționare, reambalare etc. b. Sortarea tuturor produselor după criterii comerciale; c. Controlul continuu al calității produselor; d. Realizarea unor activități specifice de service și garanție. 4) Transferarea unor mărfuri către zonele și punctele cele mai îndepărtate sau mai izolate pentru a putea fi vândute consumatorilor. Funcția are în vedere o mai judicioasă organizare a mișcării mărfurilor. Această funcție apare deoarece realizarea finală a mărfurilor ca valori are loc în punctul de consum. Realizarea funcției presupune: a. O bună cunoaștere a pieței pe care acționează b. Alegerea celor mai apropiați furnizori, a formelor de aprovizionare adecvate, a circuitelor produselor și a tipurilor de mijloace de transport. 5) Crearea condițiilor de realizare efectivă a actului de vânzare-cumpărare. Funcția presupune: a. Existența unei rețele de unități comerciale. Prin intermediul rețelei respective comerciantul trebuie să se apropie de publicul său și să organizeze procesul de vânzare în toate punctele de consum; b. Existența unui personal specializat care să asigure întreg procesul de circulație a mărfurilor; 6) Asigurarea promovării produselor prin diferite tehnici și tehnologii promoționale (publicitate, relații publice, reclamă). Aceste tehnici promoționale trebuie să genereze dorința de cumpărare și să promoveze actul de vânzare. 7) Funcția de cercetare - se cercetează: