Gestionarea Imaginii

Curs 1 Gestionarea imaginii

Imaginea socială

Imagologia este ştiinţa, care studiază reprezentarea mentală a realităţii. Are o componentă de psihologie socială pentru că orice actor social individual sau colectiv are o reprezentare socială. Despre rolul imaginilor sociale ale organizaţiilor s-a analizat în contextul prim, în care se consideră că imaginea unei organizaţii este obiect de patrimoniu. O imagine pozitivă a organizaţiilor conduce la influenţarea reuşitei lor, cum o imagine negativă poate să diminueze performanţele obţinute, în sensul de credibilizare a acestora.

S-a constatat că de multe ori cumpărătorii nu pot face diferenţa între produse similare. Indice de reperare a produsului devine imaginea organizaţiei. Rezultă că prestigiul determină orice persoană cu valenţe sociale normale să ţină cont de imaginea pe care o au cei din jur despre ea însăşi.

Dacă este o imagine pozitivă, acţiunile vor fi de conservare a acesteia, dacă este negativă, de redresare, de reproiectare a acesteia, pentru o nouă poziţionare în mentalul colectiv. În plan internaţional, imaginea organizaţiei cu vocaţie naţională, asociată cu imaginea de ţară influenţează pozitiv sau negativ imaginea organizaţiei.

Imaginea socială- Roger M. Defineşte imaginea ca” reprezentarea sau ideea pe care şi-o formează indivizii unui mediu sau ai unui segment al publicului ca urmare a receptării unor informaţii despre un obiect social”

Abordarea constructivă a lui Jean Piaget, preocupată de structurarea şi dinamica reprezentativă, evidenţiază importanţa componentelor complexe ale limbajului şi gândirii, pentru construirea reprezentărilor şi imaginilor. Alte abordări din aceiaşi perspectivă constructivă, consideră că reprezentările sociale sunt „ un aparat evolutiv, o grilă de lectură a realităţii, o situare în lumea valorilor şi o interpretare proprie dată acestei lumi”. Pe baza reprezentărilor se produce conservarea, în sensul de stabilire a reprezentărilor, acestea reprezentând nucleul de valori, cultură, norme.

Imaginea este considerată partea componentă a reprezentării sociale şi este, în analiza tuturor domeniilor de gestionare a informaţiilor. Teoriile fenomenologice plasează imaginea în sfera exemplelor personale şi a comportamentului individului. Potrivit paradigmei procesual-organice oamenii dispun de bioprocesori şi interpretori.

Bioprocesori- controlează procesările ce întreţin organismul.

Interpretori- fac posibilă informaţia furnizată de bioprocesări.

Sunt interpretori verbali, care utilizează ca semne grupuri sau sunete articulate şi interpretori armonici, cei care utilizează ca sunete armonii sonore.

Reprezentările sunt interpretori cadru ce rămân implicite în interpretori şi care direcţionează manifestările oamenilor. Concepţia procesual-organică defineşte imaginea ca interpretare cadru, care se formează de la sine, prin procesări ce rămân neconştientizate şi care se exprimă sub forma opiniilor, atitudinilor, convingerilor, credinţelor, mentalităţilor sau simboluri socio-culturale. Imaginile sunt fie de natură simbolică, fie de natură analitică.

Gestionarea imaginii este o funcţie a conducerii organizaiei şi are ca, componente:

- factorii favorizatori

- factorii de risc

Strategii şi tehnici de construire a imaginii organizaţiei

O strategie trebuie să ţină cont în primul rând de realizarea identităţii organizaţiei. Pentru acesta sunt necesari factorii strategici care definesc starea de ansamblu a organizaţiei, situaţii favorabile, care pot fi folosite şi elemente din mediul social, care pot fi potrivnice.

O strategie de construire a imaginii are următoarele elemente:

- scopul şi obiectivele urmărite

- principalele componente le imaginii organizaţiei

- categirii de public

- canalele de contruire şi diseminare a mesajului

- termenele de indeplinire a activităţii

- resursele materiale

- resursele umane

Elaborarea şi aplicarea programului de relaţii publice pentru derularea strategiei.

Prioritar se înţelege construirea unei imagini pozitive a organizaţiei prin proiectarea personalităţii, caracterului şi identităţii acestuia în ansamblul colectiv şi individual, se obţin astfel imagini identitare specifice şi identice, care defionesc descrierea unui proces numit „ construirea identităţii corporatiste”.

Cele mai cunoscute tehnici sunt:

- utilizarea efectului „haloului”, adică a imaginii unei organizaţii, unei personalităţi, care are o credibilitate în faţa opiniei publice, urmărindu-se transferul de imagine dispre personalitate către organizaţie, pentru captarea bunăvoinţei publicului. Este un fenomen de comunicare şi este în egală măsură un fenomen social.fenomenul social constă în faptul că se adresează nu numai unui public ţintă, ci întregii populaţii. Identificarea factorilor favorabili şi a factorilor de risc generaţi de prezenţa publică a unor reprezentanţi ai societăţii.

- Reclama- cuprinde totalitatea mijloacelor şi tehnicilor al căror scop este acela de a atrage atenţia consumatorilor asupra unui produs sau serviciu. Scopul este de a convinge publicul să reacţioneze într-un mod determinant aşa cum a fost sfătuit de emiţător. Caracteristicile principale ale reclamei sunt:

• scopul pur economic

• activitatea comercilă

• contribuţia la realizarea vânzării de masă

• favorizarea cheltuielilor pentru cercetare , ca şi consolidarea imaginii de marcă

• crearea vizibilităţii, credibilităţii, notorietăţii produselor sau serviciilor

- liderii de opinie- sunt cei care creează imaginea ca formatori de opinie, împreună cu factorii de decizie şi factorii de influenţă. Au un rol important în filtrarea informaţiei, orientarea percepţiei şi formării atitudinilor. Lor li se atribuie însuşiri care îi recomandă ca adevăraţi catalizatori ai opiniei publice. Se relevă astfel caracteristici majore precum:

• se manifestă intens cu privire la o anumită poziţie sau subiect de dezbatere

• se remarcă drept mari consumatori de informaţie vehiculată prin presă

• aderă repede la ideeile noi

• sunt întâlniţi la toate nivelele comunităţii

• sunt percepuţi ca autorităţi în anumite domanii

• sunt percepuţi şi reflectă deciziile şi opiniile strategice ale celor aflaţi în trepte superioare în structura de putere a comunităţii