Internaționalizarea Afacerilor

INTERNATIONALIZAREA AFACERILOR – PREZENTARE CONCEPTUALA SI A TENDINTELOR EVOLUTIVE

Una dintre cele mai pregnante tendinte din domeniul economic si extraeconomic o reprezinta internationalizarea si globalizarea afacerilor. Desi aceasta tendinta este o componenta a evolutiei istorice a societatii umane, începuta cu expansiunea comertului mondial, putem argumenta ca internationalizarea reprezinta o reala componenta a mediului de afaceri contemporan deoarece ultimele decenii s-au caracterizat prin extinderea afacerilor la nivel planetar si intensificarea celor care existente, aparitia unor modificari spectaculoase în ierarhizarea puterilor economice (la nivel de întreprindere sau chiar la nivel macroeconomic, de state) realizate în functie de abordarea relatiei national-international. Rezultatul acestei evolutii este exprimat si de cresterea câstigurilor întreprinderilor sau ridicarea nivelului de bunastare generala a tarilor si a cetatenilor tocmai prin participarea la afacerile internationale.

Asa cum a fost mentionat, „motorul” afacerilor internationale este reprezentat de dinamica deosebita a comertului mondial consemnata îndeosebi dupa al doilea razboi mondial. Facându-se o analiza comparativa între evolutia comertului mondial, a productiei industriale si a produsului intern brut la nivel mondial între anii 1950 si 1997, se observa diferenta foarte mare dintre cresterea comertului mondial, care a crescut de 87 de ori (în preturi comparabile) în perioada analizata comparativ cu celelalte doua componente la care cresterea a fost de numai 9,5 ori respectiv 8,5 ori.

Afacerile internationale, vazute ca ansamblul activitatilor desfasurate în afara frontierelor nationale, incluzând comertul international, productia din strainatate, serviciile industriale din transporturi, turism, domeniul financiar-bancar, publicitate si comunicatii, constructii, desfaceri cu amanuntul si în partide mari, s-au dezvoltat semnificativ dupa al doilea razboi mondial, în mai multe etape, dintre care cele mai importante sunt considerate urmatoarele:

- Perioada 1945 – 1960, caracterizata de refacerea economica a tarilor capitaliste dezvoltate si marcata de dominatia Statelor Unite ale Americii la nivel mondial, formarea Comunitatii Economice Europene, dar si de scindarea lumii economice în cele doua blocuri cu mecanism economic diferit;

- Perioada 1960 – 1989 în care volumul afacerilor internationale creste de la circa 150 mld. $ în anul 1962 la peste 3.000 mld $ în anul 1989, dar se accentueaza fenomenele de instabilitate economica si sociala, dintre care cele mai puternice au fost cele doua socuri petroliere din anii ”70, respectiv ”80, cu consecinte importante inclusiv asupra orientarii strategice de marketing international;

- Perioada de dupa 1989, marcata de deschiderea catre economia de piata a tarilor est-europene si de crearea celor trei entitati economice majore formate din Statele Unite ale Americii, Uniunea Europeana si Japonia (Asia de Sud-Est), care domina afacerile internationale, dar si de puternice manifestari anti-globalizare, unele generând fenomene negative precum nationalismul economic si chiar terorismul international.

Desigur, întreprinderea nu putea lipsi din acest mecanism, ea integrându-se în tendinta generala de internationalizare prin depasirea limitelor locale, nationale si regionale, precum si prin abordarea mediului în mod global. Din acest punct de vedere, internationalizarea reprezinta ansamblul de metode, tehnici si instrumente puse în slujba demersului strategic al întreprinderii de a activa în strainatate.

2. FACTORII DE INFLUENTA A INTERNATIONALIZARII AFACERILOR

FACTORI AI DEZVOLTARII AFACERILOR INTERNATIONALE

Procesul de internationalizare si consecintele sale asupra activitatii întreprinderilor poate fi caracterizat drept extrem de complex, fiind influentat de o serie de factori. Asa cum am mentionat, existenta elementele controlabile sau necontrolabile de catre întreprindere reprezinta elemente care favorizeaza sau nu decizia de internationalizare. Actiunea acestor factori determina ca motivele internationalizarii, studiate dintr-o perspectiva microeconomica, sa fie grupate în doua categorii importante:

- motive reactive, ca raspuns al întreprinderii la presiunile care vin din exteriorul sau, incluzând: presiunea concurentei, scaderea vânzarilor pe piata interna, excesul de capacitate, supraproductia, apropierea de clienti;

- motive proactive, care determina întreprinderea sa valorifice avantaje comparative, strategice sau competitive.

La nivel macroeconomic actioneaza o serie de factori de durata, rezultat cumulat al mai multor elemente, care pot fi considerati relevanti pentru actuala perioada:

1. Procesul de destindere politica consemnat la nivel mondial, caracterizat în principal de impunerea liberalismului în fata economiei de comanda si de democratizarea mediului de afaceri.

Reintegrarea la mecanismul economiei de piata a unor grupe de tari (întreaga Europa Centrala si de Est), avântul pe care l-au luat o serie de tari considerate pâna nu demult drept tari slab dezvoltate ca urmare a atragere investitiilor straine stimulate tocmai de „deschiderea granitelor” dar mai ales actiunea continua a Organizatiei Mondiale a Comertului (creata în anul 1994 prin transformarea Acordului General pentru Tarife si Comert – G.A.T.T.) au creat premisele dezvoltarii afacerilor internationale.

2. Impactul tehnologiei asupra activitatii întreprinderilor

Doua obstacole naturale majore au fost depasite ca urmare a evolutiei deosebite a tehnologiei, îndeosebi în domeniul comunicatiilor si a informaticii: timpul si spatiul. Ca urmare, profitându-se de celelalte componente ale evolutiei tehnologice din domeniul productiei efective, bunurile au început sa fie disponibile practic în întreaga lume. Influenta tehnologiei asupra dezvoltarii trebuie perceputa însa ca un cumul de subtehnologii, care actioneaza asupra împreuna în vederea creerii avantajului concurential sub forma lantului valoric. Este important de mentionat faptul ca simpla îmbunatatire a tehnologiei nu echivaleaza cu obtinerea profitabilitatii, daca aceasta modificare nu determina obtinerea avantajelor concurentiale. Pentru afacerile internationale efectele noilor tehnologii se refera la crearea de noi bariere de intrare pe pietele externe, tendinta aflata în strânsa legatura cu durabilitatea avansului tehnologic, exprimat în perioada de timp în care concurenta poate reactiona la modificarea tehnologica.